Demoni vs. Ingeri ( WattAwards )

Capitolul I

De acum va exista câte o filă de jurnal la fiecare capitol. Cel sau cea care a scris fila de jurnal va fi și persoana prin ochii căreia se povestește. Dacă nu există filă de jurnal, povestirea se va face la persoana a III-a. Va trebui să vă dați voi seama de cine e scris fiecare fragment. :D

I-am dedicat acest capitolu lui treacle_sweet pentru părerea lăsată.

Am editat capitolul pentru că mi se părea că e prea oribil. Acum e puțin mai bine, dar cum am spus, am o lipsă de inspirație pe tema asta. :(

Lectură plăcută!

 _________________________

Dragă Jurnalule, 

De ce trebuie să pierdem cele mai dragi şi importante persoane din viaţa noastră, când avem mai mare nevoie de ele? 

Îi iubeam atât de mult. Şi acum o fac. Îi voi iubi mereu. Ei m-au călăuzit pe drumul vieţii şi m-au învăţat tainele supravieţuirii. Fără ei poate nici nu aş fi existat. Fără ei copilăria mea ar fi fost tristă şi monotonă. 

Plăcintele calde ale bunicii şi poveştile bunicului umpleau camera cu frumuseţe şi magie. Ce-ţi puteai dori mai mult decât să petreci un weekend cu ei? 

Iar acum că au tras cortina şi au coborât de pe scena vieţii, toată piesa e terminată. 

Să ştiu că ei se află în două sicrie din lemn si că acum putrezesc în pământ mă înfioară. Urăsc înmormântările... triste, sumbre, negre, dureroase... 

Iar acel brunet misterios cu ochii albaştrii ce stătea după stejarul cel bătrân privindu-ne ameninţător îmi trimitea fiori prin tot corpul. Numai privirea lui acuzatoare mă electriza din cap până în picioare. Ură, dispreţ, mâhnire... toate astea se citeau în ochii lui în care ardea marea. O flacără de cristal pătrunzătoare, un rânjet chinuit şi un chip misterios creionau portretul aducătorului de probleme.

***

Scaunul de lângă mine este ocupat. Am fost aranjaţi fată, băiat, fată, băiat, iar cei din faţă sunt cei mai buni, printre care şi eu. El ce căuta aici? Suspect, foarte suspect... 

Fac cunoştinţă cu tipul misterios şi aflu că îl cheamă Louis şi că e venit din Mexic. 

Domnul profesor ne predă câte ceva, iar Louis se prezintă. Am aflat că învaţă la B.I.G. High School, dar îi place mai mult liceul nostru - sper şi eu la un miracol -, că părinţii lui locuiesc în Los Angeles temporar şi că a fost născut şi crescut în Mexic. 

După, ieşim cu toţii în grădină ca să aplicăm teoria în practică. Toţi sunt atenţie la vreo floare, la soare sau la alte persoane, iar Louis e concentrat la o margaretă de un alb pur. Chipul lui este aşa frumos cu părul lui şaten şi mătăsos, cu ochii verzi şi strălucitori, cu misterul ce-i învăluie întreaga personalitate. 

Acesta mă observă cu coada ochiului şi întorc capul ruşinată. Nu vreau să par vreo obsedată şi să fac o impresie proastă. 

Din când în când mă mai axez pe câte o floare sau vorbesc şi fac poze cu prietenii mei. Vorbim, ne distram, radem, dar vine si timpul plecarii. 

După terminarea cursului, pornim cu toţii spre casă, iar eu o trag mai aproape pe prietena mea cea mai bună, Mia. Şi Louis e cu noi. Am aflat că stă la doar două străzi distanţă de blocul în care locuiesc. Pe drum discutăm despre tot felul de porcării şi când în sfârşit ajung acasă, urc treptele câte două pentru a ajunge mai repede. 

Păşesc silenţios în casă şi merg în camera mea. Mă aşez pe pat obosită şi adorm instantaneu.

***