Partea a II-a - Prolog

312 15 7
                                    

Fugi. Respiră. 1, 2, 3, 4... ce vine după 4? Aaa da, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Pfiu... mai bine! Aleargă, respiră, aleargă, respiră.
Mai am doar zece paşi şi domnul profesor este în faţa mea. Îmi pornesc turbo-ul şi îl întrec.

-Bună ziua!
-Bună ziua!   Spune profesorul buimac.

Deschid uşa şi mă aşez pe scaunul meu cel de toate zilele, încălzit atâtea luni, atâţia ani. E cam rece. Nu am mai venit de o săptămână. S-a răcit de dorul meu. "Şi mie îmi era dor de tine, scaunule!". Zâmbesc. După ce bat câmpii pentru că la asta mă pricep cel mai bine, reuşesc să îmi scot aparatul din geanta strâmtă şi apoi îmi trântesc ghiozdanul pe undeva pe jos. Fotografia e al doilea lucru la care mă pricep cel mai bine.

-Salut!   Spun eu cu un zâmbet mare pe faţă, salutându-mi toţi colegii.

Toţi îmi răspund zâmbind. Ne cunoaştem de atâta vreme.
Apoi îmi întorc capul în partea opusă şi observ ceva ciudat.

_______________________________________________________

Cred că unii dintre voi v-ați dat seama ce e cu prologul ăsta, alții nu înțeleg legătură, dar o veți vedea puțin mai târziu. Știu că e cam scurt, dar următoarele vor fi mai lungi. I-am dedicat prologul lui Luizha pentru că am făcut-o să aștepte atâta și am vrut să-i mulțumesc de răbdare. :**

Demoni vs. Ingeri ( WattAwards )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum