Demoni vs. Ingeri ( WattAwards )

Capitolul 1

După vechiul reproş de dimineaţă al mamei referitor la cearcănele mele kilometrice şi după un set de ameninţări ce l-ar speria şi pe preşedinte mi-am făcut patul. Vroiam să mai dorm, dar nu vroiam să primesc o mătură peste ceafă, căci de la dulcea şi scumpa me mămică mă aştept la orice.

Mi-am făcut rugăciunea de dimineaţă, mi-am vârât picioarele în papucii mei blănoşi în formă de husky şi m-am dus la baie. Am făcut un duş potrivit, nici prea cald, nici prea rece, aşa cum îmi plăcea mie, lăsând stropii de apă să mă cureţe de orice grijă, apoi m-am aranjat şi am coborât la micul dejun unde mă aşteptau părinţii.

-Neaţa! Am strigat eu ca o apucată.

-Neaţa! Răspunse tata, mult mai silenţios ca mine.

După ce tata a zis rugăciunea,am mâncat liniştită, asta până să aud ştirile.

"Acest criminal în serie a ucis şase persoane în doar trei zile. Îşi omoară victimele prin înjunghiere. Fiţi foarte atenţi la tot ce se întâmplă în jurul vostru!"

-Doamne! Ce-a ajuns lumea asta! Păcat... şi-a distrus viaţa,un băiat aşa tânăr... A reproşat tata uimit.

-Eu mă duc la şcoală! Pa, mami. Pa, tati! Vă iubesc!

-Să ai grijă scumpo! Şi noi te iubim! Zise mama cu o privire protectoare.

-O să am. I-am spus zâmbind, neştiind ce îmi pregătea destinul.

I-am pupat pe frunte, mi-am ales un tricou, o pereche de blugi, nişte converşi şi iubita mea geacă de piele, cea de toate zilele.

Mi-am luat ghiozdanul, şi am plecat spre şcoală. Ziua a decurs normal şi am luat şi câteva note de zece. Când am ieşit de la şcoală era seara şi strada pe care mergeam spre casă, era foarte sumbră şi întunecată. La vreo sută de metri, se aflau câţiva dintre colegii mei. Am început să alerg, deşi eu sunt varză la tot ce ţine de sport, chiar şi la alergat. De când mă ştiu am fost mai împiedicată. Strada aceea îmi dădea fiori pe şira spinări. Casele aveau luminile stinse iar unele dintre ele erau afectate de trecerea ireversibilă a timpului. Aveau uşile desprinse, geamurile sparte, pereţi rupţi sau pătaţi cu urme de sânge. Din când în când se mai zărea şi câte o pisică neagră cu ochi de smarald. Acele case "bântuite" te făceau să te simţi ca într-un film de Halloween, doar că mai straniu. Am înghiţit în sec şi am continuat. Simţeam cum inima îmi pompează sângele în tot corpul cu o viteză ieşită din comun, când m-am împiedicat de o piatră şi m-am oprit să-mi trag sufletul, dar a fost cea mai mare greşeală a vieţii mele.

_________________________________

Salut,dragilor! Ce mai faceţi? Cum vi se pare Caroline? Dar familia ei? Ce credeţi că se va întâmpla în continuare?

Aştept criticile, părerile şi voturile voastre! >:D< :**