Mutarea

18 4 0
                                    

Alesia

Ideea că trebuie să plec, să îmi las toți prietenii si familia nu mi-a plăcut dar pe parcurs cu tot ce se întâmplă acasă de-a bea așteptam să scap.
A venit și ziua plecări,cu o seară înainte dăduse-m o "petrecere"  unde ne-am chemat toți prietenii apropiați dar cineva lipsea, lipsea  cea mai bună prietenă a mea, am vrut să o invit dar știam ca are școală și nu prea cred că ar fi avut timp dar în fine...
   Unde rămăsese-m?  A da, ziua plecări, m-am trezit devreme deși nu am prea putut să dorm cum trebuie, imi era frică, știam ca va fi greu, școala nouă, limba nouă, reguli noi, lume nouă... Nu cunoșteam pe nimeni, și nici limba nu o știam dar știam ca ma voi descurca. Și cum am zis, m-am trezit devreme și m-am imbracat în hainele de drum, nimic wow, o pereche de colanți (iegari)  și o bluză mai largă cu niște botine in picioare.
Era 10 noiembrie, această zi, ziua plecări a fost ziua care mi-a schimbat viața.  Cum m-am urcat în mașină am simțit că nu mă voi întoarce prea curând, si aveam dreptate...
Am ajuns după un drum lung și obositor, m-am uitat prins casă și mi-am făcut un dus după am mai povestit cu mama si m-am culcat.
După câteva zile pot să spun că m-am acomodat cu casa și noii frați, a stai încă nu v-am povestit, de un an mama și-a făcut un nou iubit și acesta are 3 băieți, unul de 7 ani, unul de 12 și al treilea de 15.
    După două săptămâni am inceput școală, și de aici  a început distracția:))

Continuarea o voi poștă maine, sper să vă placă, app srry pentru greșelile ortografice:)

Alesia Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum