Alesia

Afundata in gânduri

Alesia

Stau si ma uit în gol și ma gandesc. Ce s-a întâmplat cu mine? De ce mi se întâmplă toate astea? Cum voi reuși să trec peste? Cum m-am schimbat așa mult în așa puțin timp? Ce le-am făcut ca să ma urască? Ok, ok, ok deci reluam și incerc să răspund pe rând la întrebări Ce s-a întâmplat cu mine?  Păi cred ca am căzut și acum realizez cum e defapt lumea. De ce mi se întâmplă toate astea? Ei bine nu știu și incerc să aflu. Cum voi reuși să trec peste?  Bună întrebare, sinceră habar nu am dar sper să mai am ceva prieteni care să ma ajute. Cum m-am schimbat așa de mult în așa puțin timp? Cred ca m-am maturizat, cred ca trăirile de până acum sunt de vină. Ce le-am făcut să ma urască? Pai nimici, poate nu le place caracterul meu, sau poate mă tachineaza fără să arate asta și încercând să mascheze iasă ura? Nu stiu și sinceră nu cred ca voi afla curând dacă nu i-au atitudine dar cum fac asta?
Și ma trezesc din meditat de către mama:
-Alesiaa! Zice ea pe un ton îngrijorat dar nervos
-Haa? Da?
-Unde te gândeai?
-Nimic important... Spun eu afișând un zâmbet încercând să îl fac cât mai credibil
-Bine, acum mănâncă că ți se răcește mâncarea. Imi spune ea cu o fermitate în voce. Dacă ar ști prin ce trec, despre cei care ma batjocoresc... pai nu ar ieși prea frumos și restul mi-ar spune ca e doar în capul meu și să nu ma mai gandesc deci mama nu prea e o opțiune. Așa că ma decid să vorbesc cu Sophie, cea mai bună prietenă a mea și să văd dacă vrea să ieșim.
C. T.
S: -Heyoo
E: -Hey, ce faci?
S: -Ma plictisesc de mor tu?
E: -Pai hai la mine,dacă te lasă ai tai poți să și dormi aici
S: -Blană, ma duc să intreb
E: -Ok
Pauză de 2 minute
S: -În jumătate de ora sunt la tine
E: -Perfect, ok, atunci ne vedeam, pai vaco
S: -Ok, pa handicapato
C. T. Încheiată
Chiar simțeam nevoia să vorbesc cu cineva și simțeam ca ea e cea mai bună alegere.

---

După jumătate de ora sună ușa, fug să răspund dar nu mai apuc să spun nimic când imi sare ca nebună în brațe gata să ma dărâme.
-Hoo fa potolestete, de parcă nu ne-am fi văzut ieri la școală. Spun eu sarcastică
-Da haha, spune amuzată și după mergem la mine în cameră și incepem amândouă să râdem ca proastele1.
  Sophie sta pe telefon și eu iar m-am pierdut în ganduri, ma gandeam să ma readuc de fumat, dă fumez și după imi vine o idee tampa să îl chem pe un prieten apropiat, Kevin și să mergem toți pe afară.

---

După jumătate de ora de plimbat zic eu:
-Baa, hai să mergem in satul următor, poate găsim  "creioane ", și am început să chicotesc, Kevin știa la ce mă refer dar Sophie era pe altă planetă
-Și cu ce vrei să mergem doamna știe tot? Întreabă el cu un aer sarcastic.
-Cu bicla dăă, și Sophie cu Penny boardul. Spun eu cu un zâmbet tâmp pe față.
-Dar  " Guma de sters ", ai? Întreabă el amuzat
-Da normal, ma crezi așa proastă încât să o las acasă? Intreb eu enervanta
-Da, spune el chicotind

----

După jumătate de oră ajungem în satul următor unde se afla și scoala noastră și ne vine ideea să mergem acolo ca de ce nu, și am mers, după ce am fumat ca turbați de proști ce sunte-m se lasă liniștea, care nu după mult timp e sparta de Kevin
-Am o idee, hai să facem parkour, pe școală, spuse el cu un ranjet strengar știa că nu imi va place de loc ideea și se vedea pe fața lui răspunsul la care se aștepta fin partea mea dar...
-Ce mai așteptăm? Pun pariu că eu sunt prima, spun eu cu o voce copilăroasă și concurenta
-Da, da, da stiu e o idee proastă și bla bla b.... Stai ai spus cumva " Dă"? Întreabă el confuz și se iută la mine de parcă a văzut o fantomă.
-Da, acum hai, spun eu și mă repezesc să mă urc pe gard iar cei doi imi urmează exemplul.
    După jumătate de oră pe acoperiș unde am facut poze și am explorat, am coborât jos și ne-am pus pe o bancă. Sophie asculta muzică la căști eu în gândurile mele dar îl puteam observa pe Kevin cum se holba la mine așa că am decis să rup liniștea dintre noi, vrând să aflu dacă bănuielile mele sunt adevărate, acele bănuieli că Kevin ma place.
-De ce te uiți așa? Il întreb relaxată
-Ma uitam la frumusețea ta... Spune el un pic rușinat
-Mersi, dar nu sunt eu așa frumoasă, spun eu mirata de răspunsul brunetului.
După o scurtă pauză de tăcere se aude o voce din dreapta mea:
-Ști? Am vrut tot timpul să fac o fată să ma placă dar...
Fără să mai termine propoziția intervin rapid stăpâna de situație și știind ca acum e acum voi afla ce imi ascunde.
-Și a-i incercat asta pe mine? Intreb eu relaxată încercând să par mirata, și imi iasă perfect
-Da... Spune el cu nesiguranță în glas
-Hmm, ok și de cine îți place?intreb nerăbdătoare dar simțeam în adancul meu teama de ce va răspunde
-Pai de colega de banca , ști tuu
-Aaa, Anna și vrei să vă combin, dacă vrei pot vorbi cu ea, spun eu cu o mică ușurință în glas
-Nu, nu e nevoie, nu vreau să ma combini cu ea... Spune el cu dezamăgire în glas, și asta imi dă un sentiment ciudat
-Dar atunci cu cine?? Intreb eu relaxată dar în mine nesigură și nerăbdătoare de răspunsul lui deși știam ca orice ar răspunde nu voi ceda ușor
-Cu.... Cu.... cu tine! Te plac Alesia, ok? Spuse el cu o ușurare dar în același timp frică și nesiguranță în glas
-Bună glumă, știu că e doar un prank, și oricum....
Nu apuc să imi termin fraza că ceva mă întrerupe și imi dă fiori maximi...

Imi pare rau  pentru absența dar am zis să ma revanșez cu un capitol mai lung că de obicei, având 1100 de cuvinte, următorul va apărea maine sau duminică sau luni, nu sunt sigură dar cred ca peste weekend oricum va fi unul lung și interesant dar nu dau spoilere, kiss *-*