Alesia
Au trecut 4 luni de la mutare, chiar m-am acomodat aici. Imi place ca pot fi eu însumi fără să fiu criticată, într-un fel... În fine mi-am făcut și mai mulți prieteni dar normal ca mi-am făcut și "dușmani" pun în ghilimele pentru ca nu e chiar așa rău, dar gen am în clasa două fete super enervante care se cred superioare dar cu una din ele am ajuns să mă inteleg bine în ultimul timp dar asta e altă poveste.
Și ghiciți ce?! Peste cateva zile avea să fie ziua mea. Yey. Eram așa entuziasmată. Și sinceră să fiu a fost un party blană rău. La el au fost George (cel mai bun prieten al meu), Anna și Lena două fete al unor prieteni de ai tatălui meu, Alysa o prietenă buna și Linda altă prietenă, deși nu am fost mulți ne-am distrat la culme.
Trecem peste, legat de dragoste, pai eu sunt genul de fata care își dă repede daca un băiat mă place sau nu și mergea și la fete gen vedeam dacă mă agreează sau nu. E un fel de talent al meu ascuns, și știu să îl folosesc.
După câteva săptămâni începe-am să am bănuieli legate de cineva care m-ar place și acum ceva timp mi s-au confirmat.... Cel mai bun prieten al meu mă place... Când mi-a spus nu știu de ce eram mai uimită ca și-a făcut curajul să imi spună sau ca chiar vorbește serios... Acum e destul de tensionată treaba dar incerc să îl fac să mă uite deoarece dacă am fi împreună și ne-am despărți ne-am pierde unul pe altul și nu vreau asta.
Între timp m-am mai împrietenit cu mulți băieți din toate țările, de la africani la români.
Poate vă întrebați cum m-am acomodat, pai m-am integrat ușor și limba o vorbesc destul de bine, chiar sunt mândră de mine și de realizările mele până acum.
Au trecut 9 luni
În tot acest timp am avut parte de multe peripeții dar cea mai tare a fost când am fost pe școală și am dat foc unui cos de gunoi. M-am distrat prea copios, aproape că uitasem.... Uitasem de toate sentimentele de teama, uitasem de durere și suferință, uitasem ca mă simt tristă, singură și fără nici un sens în viața asta... Deși am multe "cunoștințe" și prietenii tot sunt luată la batjocură, scuipata, înjurată și așa mai departe. Înainte nu mă afecta ura dar acum vad in ochi multora doar minciuna și nepăsare, asta e un alt talent al meu "citesc" persoanele doar privindule în ochi, imi pot da seama dacă mint sau nu, uneori dacă mă concentrez imi pot da seama la ce se gândesc și le pun întrebări despre ce am reusit să "citesc" în gândul lor și în 99% din cazuri "ghicesc" la ce se gândesc, nu știu cum fac asta dar se întâmplă...În următorul capitol cred ca o voi descrie pe Alesia, nu știu dacă va place, mie mi se pare cam plictisitor dar mna:)
CITEȘTI
Alesia
RandomHey, în această poveste este vorba despre o fată pe nume Alesia de 12 ani și tot ce i s-a întâmplat și i se întâmplă Sper să vă placa, aceasta este prima mea poveste ~FINALIZATA~ -NE CORECTATĂ -