Just wait babe | Chanbaek -TERMINATA

Capitolul 3

Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.

Am iesit grăbit afara pentru a evita un posibil contact vizual cu Sehun sau Chanyeol.

-Hey! Hey Baekhyun!
Aud o voce in spatele meu si imi grabesc mersul, dorindu-mi sa nu fi fost acolo in acel moment.

-Incerci sa ma ignori cumva?

Spune el cu o voce amuzata.

-Ahh, Chanyeol tu erai! Am crezut ca este Jin Soo de la C.
Mint eu inaintand cu pasi marunti in fata.

-Am, iti cauzeaza probleme? De ce te fetești de el?
Ma intreaba el urmându-ma.

-Nu, vrea sa ii fac un portret.

-Desenezi?
Ma intreaba el zambind in coltul gurii.

-Da, am pasiunea asta de cand eram copil.

-Pai de ce nu ii faci portretul apoi stai linistit?

-Amm, e o chestie la mijloc.
Spun eu stanjenit.

-Ce poate fi?

-Vino mai aproape.
Ii spun eu soptind, tragandu-l langa mine astfel incat ii puteam soptii la ureche.

-El vrea sa il desenez dezbracat.

-Cum??! striga el incat toata lumea se uita la noi. Sper ca nu ai de gand sa accepti!

-Nu stiu ce sa zic. Ma mai gandesc.
Spun eu amuzat de expresia lui.

-Doamne Nu! Nu! Nu te voi lasa!

-Si de ce crezi ca te voi asculta?
Spun eu amuzat.

-Pentru ca... Pentru ca acum suntem prieteni. Suntem nu?

-Asa se pare.

-Prieteni asculta unul de celalalt. Sa stam aici.
Spune el aratand spre o banca.

-E racoare aici. E perfect.
Spun asezandu-ma pe bancuta.

-Unde o fi Kyungsoo ?

-Ai treaba cu el?
Intreb eu surprins de curiozitatea lui.

-Nu, doar mi-ar fi placut sa ma imprietenesc mai bine si cu el.
Spune el zambindu-mi.

-Aa asta era.

De ce? La inceputul conversatiei eram atat de relaxat, iar acum? Acum tremur iar.

-Tremuri cumva?
Ma intreaba.

-Nu.
Spun scurt incercand sa imi stapanesc corpul.

-Poftim, o sa racesti.
Spune, punandu-mi un hanorac pe umeri. Imi ia mana in a lui ajutandu-ma sa imbrac hanoracul mai usor apoi imi inchide fiermoarul pana sus.

-Nu era nevoie.

Doamne cata nevoie aveam defapt. Parfumul lui era imbibat in hanorac, facandu-ma sa imi inchid ochii pentru cateva secunde, savurand momentul pana cand sunt intrerupt de un fredonat.

-Sti sa canti?

Ii intreb eu observând ca a terminat.

-Ammm, cant,dar nu prea am voce.
Spune el rusinat.
-Poti sa canti ceva pentru mine?
-Pot sa incerc.

Incepe sa cante. Il ascultam si eram atat de calm. Vocea lui e usor ragusita, dar suna incredibil. La un moment dat ma ia valul si incep sa cant impreuna cu el, acesta marindu-si ochii la gestul meu.

-Uau!
E tot ce spun dupa ce terminam de cantat.

-Vocea ta e uau! Canti incredibil.
Spune el zambind.

-Nici eu nu stiam. Chiar crezi?
Spun eu timid.

-Are dreptate. Canti minunat.

Ii aud vocea lui Sehun in spatele meu apoi ma intorc rapid. Era cu Luhan. Mereu sunt impreuna? Ma schimb rapid la fata, zammbetul disparandu-mi. Sehun se aseaza langa mine, trecandu-si mana prin parul meu ceea ce ma face sa rosesc.

-Baekhyun, uite aici ai numarul meu. Mi-ar placea sa tinem legatura mai des. Poate scriem un cantem odata.

Spune Chanyeol intinzandu-mi o foita cu un numar de telefon, apoi isi i-a la revedere si se indreapta spre clasa.

-Nu știam ca v-ati imprietenit atat de repede.
Imi spune Sehun tragandu-l pe Luhan langa el.

-Nici eu nu stiam.

Spune Kyungsoo care se pare ca privise toata scena.

-Kyungsoo, putem vorbii despre asta.
Spun eu ridicandu-ma.
-O sa vorbim.
Spune el scurt.

-Aa Baekhyun, ce spui sa vi diseara la mine. Tu, eu, Kyungsoo, Chanyeol si jocurile video.
Imi propune Luhan zambindu-mi prietenește.

-Si Sehun?
Intreb eu curios.

-Sunt plecat din oras.
Ma lamureste el fara a sta pe ganduri.

-Ok.

Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.

Eram in drum spre casa. Kyungsoo rupe tacerea aruncandu-mi o fraza taioasa.

-Esti cumva un tradator?

-De ce spui asta?
Intreb eu socat.

-De ce porti hanoracul lui?

-Ce hanorac?

Intreb apoi realizez ca purtam hanoracul lui de dimineata. Ce idiot. Inca mirosea a el.
-Eu doar...

Nu apuc sa termin ca ma intrerupe.
-De ce ai acum numarul lui Chanyeol?

-El a vrut sa scriem un cantec impreuna.

-De cand ai talent la muzica?
Ma intreaba, incruntat.

-Am descoperit astazi.
Spun amuzat.

-Sper ca nu simti ceva pentru el.
Imi spune el trist.

-Nici gand! Nu iti face griji! E doar al tau.
Minteam cu nerusinare. Simteam defapt ceva. Sau nu minteam? Nici eu nu stiu ce simt.

-Asta suna bine. Iarta-ma ca m-am suparat atat de repede.

-E ok.

Ajung rapid acasa unde imi arunc gheozdanul pe scaun cautandu-mi mobilul prin buzunarele pantalonilor pana il gasesc. Privesc cateva secunde in oglinda si adevarul era ca eu inca purtam hanoracul lui. Era mare si atat de calduros. Zambesc usor in coltul gurii apoi cand imi dau seama ca ramasesem ceva timp asa ma îndrept spre pat asezandu-ma pe margine.

Sa il sun? E prea devreme? Sau daca  va crede ca nu vreau sa pastrez legătura daca il sun dupa ceva timp? Ce sa fac? Apas pe apeleaza la primul impuls, dar imediat imi dau seama ca ar trebui sa mai astept. Cand vreau sa inchid apelul se pare ca era prea tarziu. El raspunsese.

-...

Va urma...