Omagul nocturn

V

Întâmplarea de seara trecută a lăsat o amprentă semnificativă asupra viitorului celor doi: de la o simplă mărturisire s-a ajuns la un întreg univers creat în jurul lor. Fiecare amănunt legat de visele ei ajunge un detaliu dintr-o poveste incitantă pentru el.
Deși trecuseră doar câteva zile de când Nyx l-a rugat pe Eric să o ajute în căutarea „bărbatului de pe drum", acesta era atât de implicat încât a renunțat pentru câteva zile să se ocupe de dosarele ce aveau legătură cu „Omagul nocturn".
– Mulțumesc, lasă-le pe masă, spuse și făcu semn cu mâna spre o masă aflată lângă el, fără să-și ia ochii din dosarele deja aflate pe birou.
– Nu-mi mulțumi, se aude vocea Nyxei.
– Oh, tu erai, spuse ridicându-se de la birou.
– Am venit să te văd. Văd că lucrezi intens, ai găsit ceva?
– Mă bucur să te văd. Ei bine, nu cred că vom găsi prea multe. Eu zic să nu-ți faci atât de multe griji.
– Da, ai dreptate. Las-o baltă pentru un moment. Vedem un film în seara asta?
– Sigur. Te aștept la mine diseară, pe la șapte termin aici. Ești binevenită oricând.
– Okay. Am puțină treabă pe la băncă: card nou, bla-bla, știi și tu deja. Probabil voi merge să-mi fac somnul de frumusețe (râde) și voi fi pe la opt la tine.
– Ești deja destul de frumoasă, afirmă Eric (o sărută pe frunte).
– Mulțumesc mult. Zâmbește. Eu plec, nu vreau să aștept o eternitate la rând. Ai grijă de tine!
– Voi avea, la fel și tu! Pa-pa!
„Ideea de a-i spune tot ceea ce mă apasă nu a fost atât de îngrozitoare. Zilele astea nu am mai visat nimic... Sper să rămână așa pentru un moment. Oftează. Nu vreau din nou în afurisita aia de bancă, ieri am așteptat pe puțin treizeci de minute și am mai fost întâmpinată de parcă ar fi trebuit să regret că am ales să mă prezint la ghișeu. Ei bine, ce o fi, o fi..."
Clădirea băncii era imensă: treisprezece etaje, optzeci la sută striclă. Interiorul era foarte soft: plin de oameni care mai de care mai importanți, se puteau deosebi după îmbrăcămintea purtată, și mici birouri, la care se afla câte un angajat împreună cu un ins, încercând să îi rezolve problema numaidecât. Din punct de vedere fonic era cu mult mai gălăgios decât în ziua precedentă — telefoanele sunau neîncetat, iar murmurul era mult mai intens.
Toată această zarvă îi dădea de înțeles că va avea să rămână o vreme în acest loc. Își revendică biletul de ordine, se așează pe unul dintre scaunele rezervate celor care așteaptă, își scoate cartea din geantă și începe să citească. Unii o priveau nedumeriți, alții o felicitau cu un zâmbet. I se părea sinistru: înțelege că e secolul douăzeci și unu, însă să te uiți așa la o persoană doar pentru că citește, i se părea de-a dreptul grosolan.
După mai bine de douăzeci de minute și cel puțin cincisprezece pagini citite, deoarece îi plăcea să citească încet, pentru a fi atentă la orice detaliu, numărul aflat pe biletul ei este strigat de la ghișeul situat la câțiva pași, în dreapta ei. Problema a fost rezolvată cât se poate de repede.
Seara, alături de Eric, a fost obișnuită, dar nu acel obișnuit care duce repede la monoton... Ci acel obișnuit care te surprinde prin mici diferențe față de zilele trecute. Deși sunt împreună de ceva timp s-au comportat ca doi adolescenți în primele zile de relație, iar Nyx iubea asta.
Eric o privea senzual, într-un mod numai de ea știut... Privirea lui exprima dorința de a o avea pe vecie, dar nu pentru a profit, ci pentru a vrea să o învețe să se iubească pe sine, să se valorifice așa cum nimeni nu a mai făcut-o... Corpul ei transformându-se în pânză, iar atingerile lui să fie culorile care-i conturează și pictează sufletul.
Nyx simțea privirea lui și îi răspundea fiecărei priviri cu un zâmbet cald, dându-i de înțeles că mai dorește să aștepte, însă să nu-și facă griji pentru că va fi în curând a lui, în întregime.
„Știu că mă vrea... Se vede în sclipirea ochilor lui. Îl doresc și eu, însă totul s-ar derula prea repede și, astfel, se poate termina la fel de abrupt precum a început."
„E atât de dulce. Mi-aș dori să o pot învăța tot ce știu despre arta de a-ți iubi sinele, însă cred că nu este pregătită pentru asta, așa că o voi învăța treptat, aducându-i zilnic un alt compliment și amintindu-i zilnic cât e de superbă..."