Omagul nocturn

XII

- Nyx, oprește-te! Ce tot pălăvrăgești acolo?! Unchiul meu nu a fost un ucigaș! Oprește-te! TACI!
- Dar... Este adevărat...
- Taci! Încetează! spuse deschizând portiera. Plec.
- Te rog...
- Revin când te vei calma.
„Auzi la ea... Unchiul meu un criminal. Uită că avem acces la absolut tot? O să îi demonstrez. Eduard nu este un criminal. Mi s-ar fi spus..."
Complet oripilat de ceea ce auzise din gura persoanei iubite cu câteva minute în urmă, a intrat val-vârtej în birou și a înșfăcat cheile de la camera arhivelor.
„O să îi demonstrez că se înșală... O să vadă ea!"
Căuta disperat printre toate dosarele numele unchiului său.
„Uite, absolut nimi..."
Puse mâna pe un dosar al naibii de greu și umplut cu informații. Acolo se afla o poză cu unchiul său, o descriere și tot ceea ce făcuse... Erau cel puțin o sută de file, fiecare dintre ele având atașate poze în care erau cadavrele desfigurate ale persoanelor ucise de unchiul său.
„Nu... Nu se poate! Cade în genunchi. Imposibil! Nu! Minciuni!"
Arunca filă cu filă, înnebunit, răscolea trecutul dureros al familiei sale. Să îi ascundă absolut tot? Întreaga sa familie? De ce ar face așa ceva?