Omagul nocturn

XVIII

Drumul spre spital părea să dureze o veșnicie. Țipetele lui Nyx răsunau în toată mașina. Nyx era îmbrăcată într-o cămasă de noapte, foarte largă, cu părul prins coc. Roda purta uniforma de la serviciu, iar Eric încă mai avea puțină pastă de dinți la colțul gurii. Intrarea în travaliu fusese o surpriză – pentru toți trei.

- Rezistă, imediat ajungem! Poți face asta! o încuraja Roda.

- Aaaaaaaa!

- Văd spitalul, iubire, vei reuși!

Nyx nu putea decât să țipe. Crampele erau de zece ori mai rele decât s-ar fi așteptat.

Ajunși la spital, Nyx a fost transportată de urgență la în salon, Eric a început să completeze toate foile necesare, iar Roda se ocupa informarea mamei lui Nyx.

„Ce ar trebui să fac acum? Ar trebui să le cer voie doctorilor să asist, să o pot ține de mână? Ar trebui să aștept aici? Nu! Nu pot face asta... Haine! Nu are haine... Și nici mâncare. Trebuie să mă întorc acasă!"

Travaliul nu a durat atât de mult, iar micul băiețel a venit pe lume câteva ore mai tâziu. Într-adevăr, avea să fie un băiat special, semnul Omagului aflându-se pe corpul său plăpând. După câteva minute în care și-a ținut fiul în brațe, Nyx adormise.

- Am ajuns! Am pături pufoase, pijamalele ei preferate, hainele pentru cel mic...

- Eric, spuse Roda, cred că ar trebui să mergi în camera ei, deja a născut.

Fără să stea pe gânduri Eric pornește spre camera frumoasei sale. Nu se auzea nimic din încăpere, așa că bate ușor la ușă, apoi intră fără a face gălăgie. Atât Nyx, cât și cel mic doreau liniștiți, precum doi îngeri, după cum îi percepea Eric.

- Am ratat nașterea ta, dar am făcut-o pentru binele vostru... șoptea Eric în timp ce își privea fiul. Poate am ratat asta, dar nu am ratat sarcina mamei tale... Ai înnebunit-o! Liniștita Nyx era gata să îmi rupă gâtul dacă nu avea ciocolată sau zmeură atunci când își dorea. Aceeași care urla zilnic că nu o mai încap pantalonii și că are nevoie de haine noi, dar e prea obosită să meargă la mall, așa că stăteam cu orele să căutăm și să comandăm haine de pe net; care a vrut să mănânce nu odată, ci de două ori gelul de duș pentru că mirosea mult prea bine; care țipa în fiecare dimineață că vrea șuncă proaspătă și ciocolată cu multă frișcă; care nu mă lăsa să dorm noaptea în pat cu ea și nu pentru că mă respingea, ci pentru că lua cele mai ciudate poziții de dormit, doar pentru a fi sigură că ești bine. Aceeași Nyx care m-a pus să îi cumpăr minge fitness, ca mai apoi să o folosească de trei ori și să spună că nu-i place și că preferă să se îngrașe decât să facă așa ceva.

- De ce mă pârăști copilului?

- Eric tresări. Doamne, ce m-ai speriat! Spuse, apoi o sărută pe frunte. Cum te simți? Scuze că nu am fost aici, dar am fost să aduc câteva lucruri de acasă.

- Sunt bine, doar că sunt obosită. Ce mi-ai adus?

- Ți-am adus pijamaua preferată, haine pentru Mangus și...

- Ciocolatăăăăă!

- Exact, aprobase Eric, apoi îi întinse o tabletă de ciocolată.

- I-ai văzut semnul? Chiar este înzestrat...

Eric nu era deloc surprins.

- Nu, nu l-am văzut. Unde în are?

- Pe brațul stâng, exact ca mama.

- Dragul de el... Crezi că va avea probleme din cauza asta? Oare ce vor spune ceilalți?...

- Sunt sigură că ne vom descurca, va fi un băiat minunat și foarte frumos...

Amândoi îl privesc cu un zâmbet larg pe buze. Mangus nu era doar un copil, ei îl vedeau ca un înger. Era micul lor înger care avea să curețe lumea de criminali și infractori.

- Te iubesc, spuse Nyx uitându-se la Eric.

- Și eu te iubesc.