Perspectiva Selena
Imi deschid ochii cu greu, ceva nu ma lasa, simteam ca si cum cineva ii tine inchisi.
Clipesc de cateva ori si tot ce vad e o lumina alba ce imi intra in ochi.
Nu puteam sa ma misc, nu putea reactiona in niciun fel, tot ce faceam era sa privesc tavanul.
Nu intelegeam ce se intampla, auzeau doar cum aparatele bipaie, in rest eram mobilizata in pat.
Ii aud vocea lui daddy cum iti striga numele, incerc sa imi intorc capul spre sursa vocii, dar nu pot.
Aud cum usa se deschide si daddy striga dupa niste asistente ca m am trezit.
In acel moment camera se umple de medici si asistente, toti se uitau la mine fericiti.
Nu intelegeam ce se intampla, ce caut aici, de ce nu ma pot misca, tot era asa confuz.
