Din reflex sar speriata dupa perete, inainte sa'i vad fata.
Un zgomot infernal imi asurzea urechile. Erau bataile inimii mele. Imi ridic mana incercand sa o opresc crezand ca puteau fi auzite si m'ar fi dat de gol.Atunci realizez cu ce eram imbracata: un maiou alb, mai mult transparent si boxeri. Dupa perdeua trasa eu nu deosebeam prea bine lucrurile, insa "el" vazuse totul clar: o fata mai mult dezbracata decat imbracata, aruncata peste fereastra, privind lacoma in camera lui. Simteam cum rusinea ma cuprinde. Eram ridicola! De ce sa'mi pese mie? Era un strain , nu ma cunostea , n'avea de ce sa ma judece! Eu doar admiram "peisajul de dimineata".
Incerc sa'mi revin si ma uit la ceas. 7:15.
Doamne cand trecuse atata timp! Trag stolurile, pe geam, cu grija ca sa nu fiu vazuta si incep sa caut cu ce sa ma imbrac. Ca de obicei,blugii si bluza alba de dantela si plec grabita din dormitor care mi se parea acum un loc public.
Trag hainele pe mine, iau cafeaua de pe foc si, incercand sa'mi revin din haosul ce ma cuprinse, ies in balcon. Nu apuc sa deschid bine usa cand realizez ca pe partea cealalta era un balcon identic, unde o persona statea pe scaun cu spatele la mine. Era "el". Incredibil!
Stateam in fata usii si il priveam incremenita.
Isi trecu o mana prin parul ciufulit incercand parca sa'l imblanzeasca, insa in zadar.. isi recapata aceasi forma dezordonata insa superb de adorabila. Ma surprinsesem cu gura aproape deschisa. Doamne, ce prostuta sunt! Nici un copil la circ nu ar fi fost la fel de fascinat cum sunt eu! Simt cum corpul imi devine inert iar in urmatoarea clipa ceasca de cafea se sparge de podea.
Tresar ca trezita din vis, si privesc cioburile imprastiate in cafea .Incerc sa ma aplec insa nu reusec sa fac nici un gest.Apoi imi aduc aminte zgomotul facut de neatentia mea.Sa'l fi auzit si "el"? Gandul ma infioara iar privirea mea se indreapta spre balconul lui.
O pereche de ochi albastri ma fixau parca spunandu'mi: "Copil neatent ce esti!". Eram rusinata de fapta mea, probabil ma inrosisem. Buzelele lui schitasera un zambet usor, confirmadu'mi banuiala. Stateam drepti unul in fata celuilalt, asteptand ca unul din noi sa spuna ceva.Incercam sa'mi amintesc alfabetul ca sa leg macar un cuvant insa "el" mi'o lua inainte:
-'Neata!
O emotie uriasa ma cuprinsese. Parca auzisem cel mai filosofic cuvant si incercam sa'mi dau seama ce insemna, insa creierul meu nu colabora. Un zambet larg ii lumineaza fata vazand nedumerirea din ochi mei. Imi dau seama apoi de ridicolul situatiei si imping repede usa de sticla. Doamne ! Unde se ratacise fata sociabila din mine ?!
Intru in baie imi asez parul si.. chestii. Imi iau geanta si ies. Deschid usa cu grija , parca n'ar trebui sa trezesc pe cineva si pasesc pe scari. Simteam ca tocurile faceau o galagie infernala si incep sa pasesc pe varfuri. Din balconul "vecinului", gol acum, se putea vedea clar trotuarul de la usa mea pana la poarta asa ca incerc sa fiu "discreta". Deschid poarta, ies, o incui si suflu usurata. Nu explodase nimic!
Pornesc pe trotuar, spre liceu...Prima zi din clasa a XIIa.
