Dansam vesela in bucatarie, printre bunaturi, savurand una din capsunile coapte cand ..:
-Ai dreptate ! E chiar interesant sa tragi cu ochiul pe fereastra vecinilor !
Ma intorc spre balcon, de unde se auzise vocea, cu fructul in gura, si raman uimita: “el”, stand cu coatele rezemate de balcon, cu capul usor inclinat, ma privea atent si amuzat.Avea un zambet luminos, sincer, copilaresc.
-Totusi era mai interesant cand stergeai podeaua, ce faci tu acum e.. acceptabil !
Poftim!? De cat timp era acolo? Si in plus cum putea fi asa de nesimtit, criticandu'mi “prestatia” in bucatarie ca fiind acceptabila. O furie inofensiva ma indeamna sa'I confrunt. Scot jumatatea de capsuna, din care muscasem si trag adanc aer in piept, ca precautie sa nu lesin:
-De cand esti acolo?
Serios?! Atat puteam? Nimic interesant ? Nimic inteligent? Ceream socoteala ca imi inapoia “pozna” de dimineata? Plus ca nici nu o spusesem hotarata, vocea imi tremurase ca inainte de vizita la dentist! Intr'un cuvant , pana si eu realizam cat de penibila fusesem !
Continua sa ma priveasca parca n'ar fi auzit replica mea "geniala", iar apoi intoarce privirea in dreapta parca distras de ceva. Ma indoi discret incercand sa descopar ce vede. Apare apoi, defiland parca, Pisica. O priveste, atras de jocul ei obisnuit de felina. Ea continua sa mearga pe bara lata a balconului si ajunge sub barbia lui iar cu coada stufoasa incepe sa'I atinga barbia, coborand apoi pe gatul desoperit de camasa descheiata. Erau miscari lente, fine, care vizibil lui nu'i displaceau. Un sentiment stupid ma incoltise, vazandu'l acolo savurand atingerea catifelata a creaturii ce imi venea sa o arunc de la cel mai inalt etaj, sa o inchid fara mancare, sa'i…:
-E pisica ta ? Mrrr! Imi interupse planurile diabolice.
-Da!
-E foarte frumoasa ! Eu nu credeam asta.
-Presupun ca o vrei inapoi, nu?
-Da! Rade:
-Sa ti'o arunc ? Nu spune iarasi “da”, te rog !
-Nu!
-Mai bine! Rade si ia pisica in brate.. ghemul ala de blana, fara logica, sentimente, gandire.Se intorce, nu inainte de a'mi mai zambi odata, si intra in camera. L'am suparat? Ce facusem gresit? De fapt, nu facusem nimic, doar “ciripisem” cateva silabe.
Pozitia imi era aceeasi ca atunci cand m'a surprinsese, si totusi nu simteam ca am nevoie sa fac vreo miscare. Eram intr'o stare de calm care'mi facea bine, chiar daca simteam venele ce se zbateau puternic in fiecare coltisor al corpului. Inchid ochii si trag adanc aer in piept, simteam ca nu ma puteam satura. Priveam fascinata balconul gol ca si cum acolo era singura mea speranta la fericire, cand deodata…
