Ciripitul pasarilor ma trezi. Adormisem cu ferestra de la balcon deschisa iar acum era destul de racoare in camera. Ceasul ticaia grav pe perete. 7:00. Parca dormisem o vesnicie .Nu recunoasteam nimic. Foaia de hartie era inca in mana mea. Era singura dovada ca ziua de ieri fusese reala. Ma ridic, inchid hotarata usa balconului si intru in bucatarie, fara sa ma uit inapoi.
Nu!
Firea mea, felul meu de'a fi: mereu cu picioarele pe pamant, mereu realista nu'mi dadeau voie sa intru in jocul lui, sa ma joc "de'a fericirea", desi parea destul de tentant. Imi beau cafeaua, ma imbrac, las mancare pisicii, care era de negasit, si ies. O zi de scoala era "perfecta" !
Orele pareau fara sfarsit. Nici macar o secunda nu puteam fi atenta la profesori sau colegi, nu dadeam nici un raspuns fara sa aud de 2 ori intrebarea. Singurul lucru care'mi ocupa toata concentrarea era foaia de hartie pe care o tineam strans in mana. Ea era biletul meu spre fericire.Ce fel de fericire? Nu eram fericita deja ? Aveam tot ce are nevoie o fata. Ce inseamna fericirea pentru ceilalti, pentru El? Prea mult mister, prea multe intrebari.
Ora 2:00. Simteam ca trebuie sa ies, sa respir, sa intru in joc ! Usa inchisa a balconului mi se parea un refuz total, asa ca ajunsa acasa primul lucru fu sa o deschid, si sa vad ca a lui era inchisa. Era un lucru de nesuportat. Renuntasem la prejudecatile mele si tot restul iar el inchisese usa?! Pare putin ridicol, dar in mintea mea avea logica.
Imi las geanta, mananc, imi iau cartea si ma asez in balcon, pe fotoliu. O data si o data o sa vina el! Nu prea dadeam atentie paginilor pe care le derulam mai repede decat trebuia..si cuvintelor ce incepeau sa ma plictiseasca.
Vroiam sa vina, doar atat!
....
[Soneria!]
Cartea imi cazu zgomotos pe podea facandu'ma sa tresar. Era noapte.. sa fi fost ora 9?!Luminile "vecinului " erau stinse. Casa parea parea pustie. Soneria se aude din nou de data asta mai lung.Cine sa fi fost asa tarziu? Traversez holul si deschid timid usa. El!
-Am venit!
Da! vedeam si eu . De unde stia ca'l astept?!
- Imi dai voie sa intru?
Fac un pas inapoi si deschid larg usa. El intra , o inchide si ramane in fata mea. Nici unul din noi nu facea nici un gest. Vroiam sa par stapana pe mine si probabil simtea asta. Imi ridica barbia zambind. Dorinta din ochii lui ma facu sa tresar, insa ma simteam in siguranta. Inima era gata-gata sa'mi iasa din piept. Ma cuprinde flamand in brate si ma saruta.
Deci.. asta e fericirea!?
