A fost odată,
Ca niciodată,
O minge tare suparată.
De ce era așa întristată?
Pentru că de copii a fost uitată.
Iar acum își amintea,
Când tânără mai era,
Cum inima i se mărea
Când pe copii îi auzea.
Într-un dulap stătea
Și tot acolo dormea,
Dar dimineață pleca
Fiindcă o fetiță o lua
Și cu ea se tot juca
Chiar și atunci cand ploua.
Fata creștea,
Cu prietenii se întâlnea
Și pe minge o ignora
Iar aceasta se întrista.
De atunci, in curte a rămas,
Iar fericirii a spus pas
Pentru că fetița a crescut,
Iar timpul a trecut
Nu se mai putea juca
Căci către bătrânețe urca.
Acum, undeva in lume,
Mingea strigă același nume,
Rămasă tare suparată
Și uitată.
Hey! Am inceput această carte cu o poezie tristă, dar sper sa va placă:) Scuze pentru greșeli si aștept orice părere din partea voastră:))
CITEȘTI
Poeziile unei fete
PoesíaIntrați in lumea poeziilor, unde imposibilul e posibil și trăiți cea mai mare aventură a voastră 😇❤
