Poeziile unei fete

14.Destinul fără nume

Există o perioada în care te gândești
In lumea asta mare, cine ești
Ca un suflet pierdut cauți cu disperare
Toată viața, un locușor care
Să-ți vină ca o mănușă
Fără a fi făcut cenușă
De problemele apăsătoare.
Date de viața dăruitoare.

Care e al tău scop,
Doar sa pui un dop
Sticlei din care curg grăbite
Probleme ce-ți aduc fericite
Tristețea la ușă
Ca pe o păpușă?

Care e al tău destin
Ce încă este plin
De sentimente frumoase
In momente luminoase?

Așa rămâi gânditor
Până ți se face dor
De acele momente liniștite
În care întrebările nesfârșite
Nu erau prezente,
Nici măcar existente.

Atunci, refuzi să te mai gândești
Preferi, doar să privești
Cum timpul dulce
Pur și simplu se duce.

Salut! Sper că sărbătorile voastre au fost frumoase și liniștite. Iată și prima poezie din acest an.