Poeziile unei fete

3.Viața unui telefon

Într-o mașină mare,
A ajuns cum se pare
Un telefon care
Avea un nume tare.
Iphone se chema,
Plecat de lânga mama,
Să stea uite aici.
Unde? Ghici!
In magazin.

În vitrină a fost expus
Uite, chiar acolo sus
Ca o vedetă stătea
Și de nimic nu se plângea.

Tare era admirat,
Toată ziua atacat
De diferite priviri
Și o mulțime de clipiri.

Într-o dimineață răcoroasă,
Telefonul a fost cumpărat.
Cu o privire călduroasă,
Fericit a fost luat.

Într-o cutie a fost pus
Și departe a fost dus.
Ajuns acolo însă,
În noua lui casă,
Frica l-a pătruns,
Mirarea l-a cuprins.

Mult a lucrat!
N-a stat in pat.
Era fericit
Și foarte mulțumit.
Își iubea stăpânul
Însă, nu i-a venit gândul
Că el îl va lăsa
Și nu-i va mai păsa.

Astfel, într-o zi
Într-un parc cu mulți copii,
Căzu telefonul
Și așa plângea stăpânul.

Telefonul, acum pe moarte,
Credea că nimic nu-l mai desparte
De stăpânul preaiubit
Dar, uite așa a fost mințit.

A doua zi, dintr-o cutie,
Intră cineva nou in familie,
Geamănul lui se spune
Pe care stăpânul il pune
În locul celui vechi
Chiar dacă erau perechi.

Telefonul crăpat,
A fost aruncat.
Ultimele cuvinte spuse
De vânt au fost duse:
"Ești in inima mea, stăpâne
Și te voi ierta pe bune.

Hey! Am scris despre o întâmplare destul de întâlnită în realitate , dintr-o perspectivă diferită. Sper să vă placă și scuze pentru greșeli :)) Aștept orice părere din partea voastră:)