Poeziile unei fete

10.O rândunică și o frică

O rândunică
Foarte mică
Cât o grăunță
Stătea pe o crenguță.

Și se uita,
Pe tată îl admira
Cum zbura
Și căuta
Să învețe,
Ca în tinerețe
Să poată să zboare
În depărtare.

Fratele ei deja putea.
El frică n-avea.
Ea stătea în casă,
Dar nimănui nu-i pasă.

Iar, într-o zi, supărată,
A încercat deodată.
Celorlalți inima le-a stat
Uimiți, au așteptat
Să vadă cum micuța
A zburat, fuguța.

Uite așa, a dispărut.
Toți au rămas pe mut.
Mult au mai căutat-o,
Dar, fără speranță au strigat-o.

Au crezut cu supărare
Că micuța a murit,
Dar, la adunarea mare
Ea a venit.

Avea un soț iubitor,
Dar, ei îi era dor
De familia ei cea mare
Pe care o iubea tare.

Heey! Sper că ziua voastră a fost frumoasă și ca această poezie vă va bucura puțin :))