Poeziile unei fete

8.Întâlnirea Marelui Soare

- Mărite Soare!
Tu cel care
Ne aduci alinare.
Eu, doar o floare,
Îți cer o favoare.

- Ce-ți dorești, micuța floare,
De la mine, singurul Soare?

- Eu, Măria Ta, vorbesc.
În numele tuturor rostesc
Că această vară minunată
Care acum e terminată
A fost cam...stricată!

- Astea sunt vorbe grele!
Sper că n-ai altele rele!
Și ce motiv ai
Să-mi spui astfel de grai?!

- Nu te enerva, regele meu,
Căci sunt doar eu
O floare curajoasă,
Destul de frumoasă.
Îți spun vorbele acestea
Cu toată tristețea,
Căci, în această vară,
Una foarte rară,
Razele tale, puțin s-au arătat,
Iar, ploile s-au desfășurat.
Multe flori au murit,
Fiindcă tu nu te-ai grăbit
Să vii să le alin durerea
Și să-ți arăți puterea!

-Of, îmi pare rău, mică floare,
Dar, vara asta, al vostru Soare
Nu s-a simțit prea bine,
Căci, în momente pline
De liniște, am fost supărat
Pentru că timpuri bune au plecat.

-Scuze, Mărite Soare.
Nu înțeleg! Oare
Ce legătură are
Un moment de supărare
Cu moartea dragilor mele surioare.

-Păi, această supărare
M-a pus pe gânduri tare.
Ce să-ți spun, mică floare?
Am îmbătrânit, iar frica mă pune la încercare
Că nu voi mai fi în stare
De voi, să am grijă mare.

-Vai, dar trebuie să ai
Încredere în tine! Ce ai?
Crezi că așa vei rezolva
Plângându-te pentru ceva?

-Ai dreptate, mică floare.
Îți spun că vara viitoare
Voi fi atent la voi
Și voi lăsa mai puține ploi
Să vă rănească
Și să vă cucerească.

Hey! Ce mai faceți? :) Iată încă o poezie, care sper să vă placă :)