în vise poți face ce-ți doreşti, dar dacă ai reuşi să faci visul realitate...?
jeongguk nu-şi putea scoate din minte această întrebare, iar asta îl măcina de ceva timp.
taehyung începea să-i devină muză din ce în ce mai mult, era inspirația lui în orice, de la desen la muzică. simțea că nu rezistă fără el dacă nu-l vede măcar o dată pe zi... începea să devină o obsesie pentru el, ceea ce-l făcea să-l dorească şi mai mult.
*
"ㅡjeon jeongguk!"
băiatul îşi ridică speriat capul de pe bancă uitând total faptul că se afla la şcoală.
"ㅡ ai de gând să-mi răspunzi la întrebare?"
nu-şi alesese o oră chiar potrivită în care să viseze.
"ㅡ mă scuzați, domnule. "
omul doar oftă apropiindu-se de banca lui, jeongguk încremenind în prima secundă.
"ㅡ spune-mi te rog, ce te distrage?"
cel mic înghiți în sec, nu putea să spună adevărul fiindcă apoi urma să fie batjocorit.
"ㅡ încă n-ai găsit pe nimeni, aşa-i?"
se uită confuz la profesorul lui, apoi îşi aduse aminte. PROIECTUL!
" ㅡ d-da, aşa e! ştiți pe cineva cu care aş putea face echipă?"
profesorul său oftă frecându-şi fruntea pentru că jeongguk era cu adevărat un elev aerian, dar învăța destul de bine şi asta compensa.
"ㅡ dacă îl ştii pe kim taehyung, du-te la el în pauză şi spune-i că te-am trimis eu. nu o să te refuze. "
inima lui jeongguk se opri pentru câteva momente. putea să-i ceară aşa ceva lui taehyung? ar accepta să-i devină pânză?
*
de ce era tocmai acum momentul când simțea că toți se uită ciudat la el? de ce trebuia să fie el în centrul atenției în această pauză?
toți observaseră comportamentul schimbat al celui mic, iar asta ridica multe semne de întrebare pentru cei din jur. jeongguk nu mai avea excese de furie din nimicㅡ era foarte calmㅡ, nu mai băga în seamă fetele care se dădeau la el şi nu-şi mai bătea joc de nimeni. era ăsta cu adevărat un lucru rău...?
se lovi de spatele cuiva făcându-l să se dea câțiva paşi în spate.
"ㅡ cine dra..."
nu se aştepta niciodată să audă cel cuvânt de la taehyung, asta făcându-l să râdă. s-au inversat rolurile?
"ㅡ scuză-mă, taehyung oppa.. nu te-am văzut! "
expresiile fețelor lor se schimbaseră brusc, a celui mic în ruşine şi disperare, iar a celui mare în uimire.
"ㅡ te macină ceva anume? " încercă să schimbe taehyung subiectul.
"ㅡ hm? oh, nu. profesorul meu de arte m-a trimis să te rog să faci echipă cu mine pentru proiectul final... dacă doreşti, desigur! "
era cu adevărat greu pentru taehyung să-şi împărtăşească talentul cu altcineva, dar fața drăgălaşă a lui jeongguk nu ar fi putut să o refuze niciodată, deci cedă.
" ㅡ normal că vreau, adică... asta ne-ar putea da un plus amândurora, corect? "
jeongguk încerca să-şi alunge gândurile necurate în privința lui taehyung şi al proiectului, nu-l putea prezenta pe cel mai mare gol în fața tuturor persoanelor din acea instituție.
" ㅡhaha, da, aşa e."
" ㅡ ei bine, spune-mi, la ce te-ai gândit? sunt sigur că ai vreo idee."
şi cel mic încremeni pentru a doua oară în acea zi. citea cumva gânduri sau era o pură coincidență?
" ㅡ la nimic momentan, speram să ai tu ceva în minte. "
taehyung se gândi un timp. putea să jure că jeongguk avea o grămadă de idei pe care nu voia să i le spună, dar preferă să nu-l preseze.
" ㅡ ok, atunci o să hotărâm o zi în care să ne întâlnim şi vedem noi. e bine?"
"ㅡ perfect!!"
jeongguk țipă mult prea tare, atrăgând din nou atenție asupra lui, însă nu-şi putea ascunde entuziasmul. dacă avea să petreacă o zi cu cel mai mare, o mică părticică din visul său ar fi putut începe să se îndeplineasca.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
__________________________________________
ehm, sinceră să fiu n-am nicio scuză pentru lipsa mea de pe această aplicație. sunt sigură că mulți nici măcar nu ați observat ^^ dacă încă mai sunt câțiva care mai au cartea în bibliotecă, să ştiți ca am revin şi o să încerc să postez măcar o dată pe săptămână. :)
şi vă rog să-mi spuneți dacă mai are rost să continui cartea sau să o bag în ciorne.
