era mult trecut de miezul nopții, iar niciunul dintre cei doi nu dormea.
taehyung stătea întins pe canapea cu o pătură la nimereală atârnând pe el. jeongguk stătea în patul lui taehyung, înfofolit bine pentru a nu răci.
niciunul dintre ei nu putea dormi, gândindu-se la diverse lucruri, dar ajungând la unul comun: ei doi.
ce avea să se petreacă după această noapte? dacă nu o să mai vorbească unul cu celălalt?
taehyung nu voia să ştie cum i-ar fi la orele de la şcoală fără micuț. se obişnuise cu el, îi era greu să nu-l vadă măcar o zi.
jeongguk se gândea dacă acum ar fi momentul să coboare jos şi să spună tot ce are pe suflet, dar îi era mult prea frică de o respingere, asta făcându-l să plângă.
liniştea din casă nu-l ajuta, auzindu-se suspinele lui ca un ecou, făcându-l pe taehyung să se îngrijoreze.
trebuia să se ducă la el să-l consolez sau să-l lase să se descarce...? ar fi vrut să ştie ce are, la ce se gândeşte, dar îi era prea ruşine.
se puse pe burtă ascunzându-şi capul sub pernă pentru a nu mai auzi sunetele ce îi frângeau inima, dar nu funcționa... răsunau asurzitor în capul lui.
se ridică încet îndreptându-se spre scările ce duceau la etaj. nu voia să facă gălăgie, pentru a nu-l speria pe micuț.
ajunse în fața uşii, lipindu-şi capul de materialul lemnos şi rece.
"ㅡ de ce...? "
doar asta auzi. era confuz. bătu încet în uşă aşteptând un răspuns, dar nu veni, liniştea acaparându-i.
"ㅡ gguk~ eşti bine? "
jeongguk surâse. se mai întâmplă asta o dată, în toaleta băii.
"ㅡ intră dacă doreşti."
era camera lui, normal că dorea să intre. apăsă clanța şi intră în întuneric. cu greu nimeri patul şi-i simți mâna lui jeongguk. micuțul se trase la perete pentru a-i face loc hyung-ului său, taehyung acceptând oferta căci îi înghețaseră picioarele pe parchetul rece.
se înfofoliseră amândoi, stând spate-n spate. simțeau amândoi contactul dintre ei, atmosfera încălzindu-se.
"ㅡ deci..."
"ㅡ deci..." îl imită jeongguk.
taehyung oftă. chiar voia să afle ce are? dacă ajungeau într-o situație penibilă...? nu rişti, nu câştigi.
"ㅡ te-am auzit de jos."
"ㅡ oh..."
"ㅡ ce ai pățit?"
taehyung se întoarse cu fața spre jeongguk aşteptând un răspuns. de unde tot acest curaj? erau mai aproape ca oricând. unde a dispărut acel băiat rafinat şi ruşinos?
jeongguk îl simți şi brusc uită şi să resprie. de când avea taehyung astfel de gesturi negândite? i se părea mai liber ca niciodată.
acum el era cel timid, el era cel care nu ştia cum să se comporte în astfel de situații. nu era la fel de curaj cum era cu fetele.
"ㅡ doar... doar nişte gânduri neplăcute, nu trebuie să-ți faci griji, hyung! "
taehyung nu-l crezu. cu siguranță era altceva, şi avea o presimțire.
"ㅡ mă placi? "
şi atunci timpul se opri. nu avea un răspuns, sau de fapt avea, dar nu voia să-l împărtăşească cu el. simțea că e mai bine să-l țină pentru el însuşi, nu trebuia să mai afle nimeni, însă taehyung nu este un nimeni...
"ㅡd-da..."
simți o mână mare şi rece pe şoldul său înfierbântat din cauza tensiunii dintre ei. ii curgeau broboane de pe frunte şi respira greu, iar acea mână agravă mai rău situația.
"ㅡ nu mai sta aşa încordat, jeongguk. nu am de gând să fac nimic necugetat şi nici să mă îndepărtez de tine."
nu-l ajutau vorbele lui, trebuia doar să se oprească din a mai desena cerculețe invizibile pe pielea lui, pentru că ori risca să leşine acolo, ori murea de râs şi asta-l făcea să tremure incontrolabil.
"ㅡ hyung... în-încetează. "
taehyung nu realiză ce se întâmplă, era prea prins de moment, aşa că atunci când îşi reveni se retrase din poziția în care era, întorcându-se dinnou cu spatele.
"ㅡ scuză-mă, gguk~ "
pentru o perioadă de timp niciunul dintre cei doi nu a scos un cuvânt, crezând unul despre celălalt că a adormit.
jeongguk fiind sigur de asta îl îmbrățişă pe taehyung, începând încet- încet să i se închidă ochii. era o senzație plăcută, ca cea de "acasă".
taehyung începea să simtă ceva, dar nu ştia exact ce. un nod i se puse în stomac, iar fața îi ardea... simțea fericirea într-un mod ciudat dar plăcut. se întorsese cu fața la jeongguk îmbrățişându-l în timp ce-l trăgea tot mai mult spre pieptul său.
jeongguk începu să lăcrimeze şi să suspine dinnou. acum ştia sigur că-l iubeşte pe taehyung...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
