9.| i want to tell you something...

279 37 9
                                    

9.| vreau să-ți spun ceva...

ziua mult aşteptată de jeongguk sosi. era ziua care îi aparținea lui taehyung şi lui. îl v-a cunoaşte mai bine, o să afle mai multe despre el.

hotărâseră amândoi să se întâlnească în locuința lui taehyung, fiind singur acasă o să le fie mult mai uşor să lucreze, fără întreruperi.

taehyung era cu adevărat stresat. era prima dată când invita pe cineva la el acasă. nici măcar nu ştia de ce a făcut această invitație. începea să se simtă incomod neştiind cum să se comporte.

trebuia să pregătească ceva anume? era destul de curat? mirosul încăperii era închis?

toate astea îl stresau şi începea să regrete că micuțul o să vină la el.

soneria uşii sună făcându-l pe cel mai mare să iasă din transa intensă în care intrase. stătu un timp gândindu-se dacă să-i deschidă sau nu, însă afară era o vreme destul de urâtă şi i se făcu milă că l-a  pus pe jeongguk să bată atâta drum, aşa că îşi făcu curaj şi se duse către uşă.

jeongguk de pe partea cealaltă se gândea că poate al său hyung uitase de această zi sau poate chiar era plecat, dar când uşa se deschise, zâmbetul său de iepure apăru începând să tremure de fericire, în acelaşi timp făcându-l pe taehyung să se îngrijoreze de starea lui.

"ㅡ bună, hyung!"

entuziasmul lui jeongguk îl făcu pe cel mai mare să-şi ridice o sprânceană, micuțul murind pe dinăuntru, această privire părându-i-se prea pătrunzătoare.

"ㅡ bună, gguk. eşti în regulă? de ce tremuri în halul ăsta?"

micuțul se înroşi ştiind că nu se poate stăpâni. era un mic dezastru, se făcea mereu de ruşine în fața persoanelor care-l intimidau.

hotărâ doar să aprobe rapid din cap, taehyung oftând.

" ㅡ ok atunci, intră te rog."

jeongguk intră începând să analizeze tot în jurul lui. începea să creadă că taehyung e din ce în ce mai rafinat. tablouri şi flori peste tot, culorile pereților fiind unele plăcute, iar mirosul calmant te făcea să te simți ca acasă. începea să-i placă acest loc.

" ㅡ aşează-te unde vrei, aduc ceva de băut."

" ㅡ oh, uite. am adus prăjituri, sper să-ți placă!"

inima îi săltă de bucurie în momentul în care taehyung îi zâmbi. era un zâmbet pe care nu-l mai văzuse, îl dorea mai mult...

"ㅡ nu era nevoie să aduci, dar mulțumesc. o să le mâncăm împreună, bine?"

"ㅡ da!!"

şi din nou jeongguk se simți ruşinat din cauza reacțiilor sale.

*

trecuseră deja ore bune, întunecându-se afară, timp în care cei doi se gândiseră la o grămadă de variante pentru proiect, dar niciuna nu li se păruseră îndeajuns de bună.

taehyung simțea că jeongguk ascunde ceva, deoarece micuțul îşi tot freca mâinile şi-şi muşca obrazul pe dinăuntru.

cel mare îl analiză un timp, iar jeongguk observă asta, intimidându-l şi mai tare. nu voia să fie slab în fața lui taehyung, însă se simțea atacat de acea privire şi dominat. nu i se mai întâmplase aşa ceva până acum.

"ㅡ hyung...? e totul bine?"

deja simțea o tensiune ce nu-i plăcea, trebuia să oprească asta.

taehyung clipi des parcă ieşind dintr-o transă, fixând din nou buzele cârnoase ale micuțului, brusc părându-i-se apetisante.

"ㅡ ce se întâmplă cu mine? "

jeongguk nu înțelesese ce spuse al său hyung, fiind foarte confuz. greşise cu ceva? a făcut ceva neplăcut?

micuțul se ridică în picioare ducându-se pe partea lui taehyung, aşezându-se cu picioarele încrucişate în fața lui.

"ㅡ uită-te la mine, kim! "

taehyung nu-i putu rezistă acelei voci, era mai dură ca niciodată... era prima dată când auzi această voce din partea micuțului.

" ㅡ am greşit cu ceva? îmi poți spune, te rog..."

" ㅡ mă gândeam... îmi ascunzi ceva, corect? "

jeongguk îngheță. tot curajul dinainte se risipi într-o singură secundă, se simțea atât de mic.

înghiți în sec, mâinile începu să-i transpire, iar gândurile sale nu mai erau în ordine.

taehyung observă asta şi-i puse palmele sale mare pe obrajii moi a-i micuțului.

"ㅡ sunt sigur că ai o idee dar nu vrei să mi-o spui!"

jeongguk oftă, era momentul acum. îl apucă de încheieturi pe cel mare, însă nu-i indepărtă mâinile.

"ㅡ am ceva să-ți spun..."

"ㅡ te rog."

"ㅡ lasă-mă măcar să te pozez... sau nu, lasă-mă să-ți pictez trupul, te rog... fi muza mea!"

 fi muza mea!"

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
aesthete | j.jk& k.thUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum