taehyung era extrem de confuz. nu ştia dacă auzise bine, sau dacă chiar i-a cerut asta, cert era că nu avea un răspuns şi îi era teamă, foarte teamă.
nu voia să-l rănească pe micuț, nu voia să se certe cu el, nu voia să se îndepărteze unul de celălalt, dar totuşi... parcă ceruse prea mult.
" ㅡ jeongguk, eu... "
şi apoi îi văzu privirea. jeongguk era la fel de panicat ca şi el. asta îl făcea să se simtă mai bine, într-un fel.
" ㅡ e înregulă, hyung! nici nu ştiu ce m-a apucat. "
răspunsul micuțului îl făcu pe cel mai mare să se întristeze şi nu înțelegea de ce. mai aveau atât de puțin timp la dispoziție până la prezentarea proiectului, încât nu ştia ce să facă.
dacă aproba, avea să se facă de râs în fața colegilor lor, cu toate că părea că nu-i pasă niciodată de ceilalți, îi păsa enorm şi calcula mereu fiecare pas. îi era de asemenea teamă ca jeongguk să nu-i aprecieze corpul, şi în această privință se înşela amarnic.
îşi îndepărtă palmele mari de pe fața lui jeongguk, iar micuțul simți imediat răcoarea ce luase locul căldurii emanate de taehyung.
" ㅡ când trebuie predat proiectul?"
" ㅡ într-o săptămână."
taehyung se ridică stresat, plimbându-se dintr-o parte în alta a camerei în timp ce-l amețea pe jeongguk.
pe partea cealaltă, micuțul se simți îngrozitor. spusese cea mai mare prostie din viața sa. nu că nu mai ceruse vreodată fetelor trupul lor, dar cu taehyung era cu totul altă treabă.
nu voia să-i distrugă inocența, rafinamentul, frumusețea lui. regreta ce zise şi ştia prea bine că momentul ăsta nu o să-l uite niciunul dintre ei.
" ㅡ iartă-mă taehyung, nu ştiu ce a fost în capul meu... să încercăm să uităm. vrei? "
pufnetul scos pe nas de către taehyung îl făcu foarte confuz. ce voia să însemne asta? se juca cu el oare?
" ㅡ e o idee bună ce ai zis tu, gguk-shi. e o altă problemă... legată de mine."
ce putea să fie? avea poate un semn ciudat din naştere, poate îi era ruşine, dar în ochii lui jeongguk ar fi arătat perfect oricum.
" ㅡ haide să ne gândim la altceva atunci, sunt sigur că există şi alte idei, căutăm pe intern-..."
" ㅡ nu! "
impunerea lui taehyung îl făcu pe micuț să tresară. nu-l mai auzise niciodată cu o voce atât de joasă dar totuşi puternică.
" ㅡo să facem ce ai propus tu, dar mai lasă-mi o zi sau 2. "
jeongguk voia să sară la gâtul lui taehyung, dar i se păruse totuşi prea devreme pentru aşa ceva, plus că îi era teamă de o respingere.
taehyung tremura tot, nu înțelegea cum a putut accepta aşa ceva. simți atmosfera tensionată dintre ei, dar fiecare o crease din cu totul alt motiv, în el fierbea teama şi ruşinea, iar în jeongguk hormonii.
voia doar să uite acest moment, să închidă ochii şi să se trezească în alt loc, numai în fața lui jeongguk nu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
!!!! bunăă. ştiu că probabil ați crezut că am murit sau ceva, dar am avut doar nişte probleme, plus sărbătorile. sper că înțelegeți ( cei care ați mai rămas, desigur).
m-am gândit să fac un cont de instagram ca să putem să ne cunoaştem sau mai bine zis, să mă cunoaşteți mai bine. am văzut că majoritatea scriitorilor de pe wattpad fac lucrul ăsta, şi am zis să încerc şi eu, plus că acolo îmi petrec majoritatea timpului. vă rog să-mi spuneți dacă vreți asta :)
următorul capitol v-a apărea cel mai probabil săptămâna următoare.
