Prolog

427 8 0
                                    

Stii ? Stii cum e sa fi lovit din toate partile si sa nu ai cale de aparare ? Cum e sa lupti singur impotriva miilor de oameni , care nu isi doresc altceva decat sa te vada cazut , si sa fiu a naibi de nu le place la nebunie chestia asta !
Cum e sa pari puternic , de fier , un tiran , cu o mare de prieteni , dar totusi singur , iar când se lasa noaptea...ah ! Când noaptea se lasa sa fi tu , doar tu cu tine si un pachet de servetele probabil , in momentul in care te crezi puternic , de neinvins , atunci cedezi si mori , incet , incet , pana ajungi la capatul puteri si plangi , spargi , arunci sau incerci sa ramai calm , totul iese , pleaca , de parca nici nu ar fi existat , ramanand doar cu durerea si golul si bei un pahar , doua, trei...pana pierzi numaratoarea , dar ti se spune ca esti o doamna , doamnele nu beau pana la refuz , asa ca scoti tigara , alt viciu nemilos .
Tot plangi , te întinzi in pat , in intuneric , respiratia ti se opreste , apoi o recapeti , iar gândurile iti sunt haotice , dar unul e clar si necrutor , merita toate astea ? Merita sa suferi atat pentru ce ? Pentru un el ?


Privesc picaturile de ploaie , care lovesc geamul , pana si cerul plange , deci macar am companie .
Ma asez pe canapea si ma holbez la un punct imaginar de pe podea.


Apoi iti stergi lacrimile si iti promiti ca nu o sa mai plangi !


Mi-am promis ca nu o sa mai plang , nici eu nu ma cred ! Rad amar , trag aer adanc in piept , si incerc sa ma calmez , dar lacrimile imi curg iar pe obraji , ma ridic brusc de pe canapea , imi sterg lacrimile .


Stii cum e sa fi mintit ? Un sentiment groaznic , parca esti intr-un Iad , cu demoni cu fete de ingeri si minciuni impachetate in adevar . Cum e ca cei apropiati sa te dezamageasca , cred ca aia e ultima picatura , atunci chiar cedezi .


Ma plimb incet prin casa , privesc pozele , vechile si pretioasele mele poze , gimnaziu , liceu , facultate .


Stii cum este sa te simti nepunticios , vulnerabil , ca si cum te minti pe tine ? Multe intrebari asa-i ? Asa imi exprim durerea , asa incerc sa o fac sa para ca nu e acolo , asta inseamna sa te minti , sa iti ascunzi lucruri evidente , simt nevoia sa ma repet , sa stiu ca am inteles !

Iau o rama goala si o arunc in perete , apoi ii spun un simplu ,,Scuze '', dar nu se reface , ramane tandari , ca si inainte , acolo pe jos in mii de cioburi , tip la ea , o implor , dar ramane acolo , fug la bucatarie dupa o punga si incep sa le strang incet , nepasandu-mi ca as putea sa ma tai

Stii cum e sa incerci sa fi tu insati , intr-o lume ca asta , e ca si cum ai cauta acul in carul cu fan , proasta alegere , esti un om bun , care trebuie sa se indese intr-un colt din strafundu-l inimi si sa scoata dintr-un sertar al minti omul care trebuie sa fi , crud , nemilos .
Copile , asculta-ma , fi cine trebuie sa fi , nu cea ce doresti sa fi , daca vrei sa supravietuiesti printre lupi !

Ah ! Fir-ar el de ciob , privesc rana lasata , parca ameloriaza durerea , dar nu o sa mai incerc , o zgarietura e de ajuns , ceasul ticaie iar eu il urmaresc , 5 AM , oftez si ma arunc pe canapea

Dar stii cum e cu dragostea ? Cum e sa fi omorat de sute de ori , când de fapt ti-ai dori un sarut , o atingere calda , un prieten , cineva care sa te faca fericit ?
Spune-mi stii ? Pentru ca eu am picat la capitolul asta ! Asa dar , stii ? 

***

Buna , dragilor ! Am revenit cu o noua povestire care sper sa va placa , inca de la inceput vreau sa specific ca nu stiu progrmul de postat , deoarece sunt clasa a 8 a , iar examenele vin , o sa incerc sa fiu activa , dar pana atunci , sper sa va bucurati de poveste ! 
Sarbatori fericite !  


Pretul FericiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum