Pretul Fericirii

25

A doua zi la birou am o senzatie foarte ciudata ca ceva rau se va intampla la care se adauga si niste stari de greata pe care nu mi le explic , totusi prefer sa raman la munca toata ziua .  

               In drum spre masina , in incercarea esuata de a-mi gasi cheile pierdute in geanta , cineva ma striga , Natalie fuge dupa mine , iar eu imi dau ochii peste cap .

-Ce vrei iar ? intreb deja epuizata si nici nu a apucat sa vorbeasca 

-Am sa iti spun ceva , dar nu vreau sa te enervezi ! 

-De când te intereseaza pe tine daca ma enervez sau nu ? 

-Ok, eu doar te-am avertizat ! Adam m-a sunat si mi-a spus ca se duce la tine acasa.spune ea repede 

-De ce ? intreb pierduta 

-Nu stiu , dar tu esti aici , iar el nu mai raspunde la telefon...

Iar atunci , in toata situatia aia , imi amintesc de cea mai mare problema care se poate produce daca Adam ajunge la mine acasa 

-Colton ! Colton nu trebuie sa il vada pe Adam ! spun si incep sa fug spre masina 

***

Conduc ca o maniaca pana acasa , in timp ce ma rog ca Adam sa nu fi ajuns la mine , daca s-a intalnit cu Colton totul s-a terminat , iar el nu merita sa afle asa , pentru ca e un om minunat .
Parchez  si imi arunc tocurile din picioare pentru a ajunge mai repede la usa , pe care mai degraba o trântesc decat sa o deschid .

-Colton ? strig in speranta ca nu imi va raspunde

Si nu o face  , dar sticla de alcool desfacuta de pe bar ma face sa inteleg ca el este acasa si stie tot , deoarece Colton nu bea niciodata , asa ca inspir si ma pregatesc pentru una dintre cele mai oribile zile din viata mea .
Intru in living si il gasesc stand pe canapea , privind in gol si sorbind dintr-un pahar 

-Colton ! spun incet , dar tot tresare si ma priveste cu ochii mariti 

-A trecut un barbat pe aici si mi-a spus sa iti dau asta ! imi intinde el bratara care se afla pe mana mea in ziua in care Adam a venit la birou 

-Colton...

-Ce cauta bratara ta la el ? Bratara  pe care eu ti-am facut-o cadou la aniversarea noastra de anul trecut. 

Ma priveste insistent , stiu la ce se gandeste , daca iubita lui sotie l-a inselat sau nu .

-Imi pare rau ! spun eu cu ochii in pamant , care sper sa ma inghita in momentul asta 

-De ce ? e prima lui intrebare , dar si cea mai dureroasa , pentru ca raspunsul e clar 

-Nu stiu ! spun si incep sa plang , pentru ca l-am facut sa sufere atat de tare 

-Daca nu stiai , nu ai fi facut-o , chiar atat am insemnat eu pentru tine ? Un simplu ,,nu stiu'' ? 

-Imi pare rau, nu trebuia sa afli asa ! 

-Nu trebuia sa aflu deloc , asa-i ? Sau ai fi divortat de mine , spunând ca sunt prea des plecat , ca sa fi cu el ? Mai rau , m-ai fi inselat chiar in casa mea ? 

-S-a intamplat doar o data ! Iti jur ! Iar când a aflat de tine a plecat ! 

-Voiai sa ne minti pe amândoi ? Cine esti ? Nu esti femeia cu care m-am insurat , daca ai fost ea , singurul cu care sunt sigur ca m-ar fi putut insela ar fi baiatul ala Adam , pentru ca din cauza lui nu ma poti iubi pe mine , dar nu ar fi facut-o , deoarece era o femeie cu capul pe umeri si mi-ar fi spus mai intai , mai tii minte , pe primul plan sunt prietenia si încrederea ? 

-Pai , tocmai ai facut cunostinta cu Adam ! imi sterg eu lacrimile , iar el ma priveste surprins si mult mai ranit ca inainte 

Trantes-te paharul pe masa si isi trece mainile prin par , nu vreau sa ma gândesc ce e acum in sufletul lui , pentru ca am facut exact ce a facut fosta lui iubita , l-am inselat cu persoana la care s-ar fi asteptat cel  mai putin .

-Imi pare foarte rau , Colton , nu meriti asta...

-Da , asa e , chiar nu merit toate cacaturile din viata mea , dar nu pot sa ma razbun acum pe tine , pentru ca tot te voi iubi si m-as invinovati degeaba , asa ca...

Se duce el si scoate niste hartii din biroul sau , pe care mi le arunca pe masa , actele de divort , pe care nu stiu de unde le are si mai ales de ce le avea pregatite

-Nu o sa te dau afara din casa acum , stiu ca nu ai unde sa te duci , am sa fiu plecat cateva zile cu munca , când ma intorc , vreau sa nu  te mai gasesc aici,cheia de la apartament o lasi sub pres , iar actele semnate pe biroul meu , iti poti pastra masina si cardurile de credit cu numele meu.  Nu vreau sa te mai vad , cel putin pana imi limpezesc gândurile , dar actele le vei semna  fie ca vrei , fie ca nu . imi spune cu o voce taioasa si rece 

Imi scot un pix din geanta si semnez actele chiar sub privirea lui uimita , apoi i le intind 

-Vreau sa fi fericit ! ii spun si imi abtin un suspin 

-In momentul asta , nu vreau ca tu sa fi fericita prin suferinta mea , totusi , nici nu te pot ura ! 

Ia actele si pleaca spre camera noastra de unde isi ia bagajul deja pregatit , apoi iese fara sa ma priveasca , iar eu plang si mai tare , pentru ca el era un suflet bun , pe care eu tocmai l-am ranit si dezamagit , ar fi putut sa ma dea afara din casa , as fi fost mult mai impacata cu asta , decat sa ma lase sa stau aici .

***

Este ora 5 dimineata , iar eu nu am putut sa inchid un ochi , ma uit la rana pe care mi-a lasat-o ciobul de la rama sparta si plang , pentru tot ce s-a intamplat , apoi privesc ploaia , iar gandurile nu ma lasa in pace , asa ca sun singura persoana care ma cunoaste cel mai bine si poate sa ma ajute acum .

-Alo ? Natalie , am nevoie de tine..., spun printre suspine