Pretul Fericirii

28

,,Tu cine esti ? '' , mi se tot repeta in minte , de parca aceste cuvinte mi s-au tatuat pe creier .
Mi-am revenit acum o ora si tot de atunci il astept pe domnul doctor , care sa imi spuna despre starea lui Adam . 
Colton sta langa patul meu fara sa vorbeasca , iar eu ma uit pe fereastra .
Pana la urma doctorul isi face aparitia , iar eu sar la propriu din pat .

-Va rog... , incep eu dar el ma intrerupe 

-Domnul Smith a suferit un soc un momentul când si-a revenit , iar cel mai probabil , gândul ii era la dumnevoastra , apoi l-ati strigat , creierul lui percepandu-va ca pe o amenintare .
I-am facut niste teste , el isi aminteste tot, isi aminteste ca este indragostit de o femeie , dar...

-Dar!spun cu speranta 

-Dar nu isi aminteste cine este aceasta femeie , creierul lui va sters , isi aminteste tot , mai putin de dumneavoastra ! 

Ma asez inapoi pe pat , Adam isi aminteste tot , mai putin de mine .

-Recomandarea noastra este sa nu ii spuneti inca cine sunteti , ci sa il lasati o perioada , dar sa fiti prin preajma lui , sa incercati , dar subtil , sa ii declansati amintirile .

-Cat timp va dura ? Pana isi va aminti ? inghit in sec 

-Nu vreau sa va sperii , dar exista sanse sa nu isi mai aminteasca niciodata ! Imi pare rau ! spune doctorul , iar eu incep sa plang .

Colton ma imbratiseaza , am uitat ca e aici ! 

-Hei , totul va fi bine ! ma mangaie el pe spate , apoi ma ghideaza spre usa si mergem acasa 

***

Asa a inceput perioada de recuperare a lui Adam , toti eram alaturi de el .
Tris statea o data pe saptamana cu el , eu de doua ori , iar Natalie restul saptamanii , adica 4 zile .

Ele faceau progrese cu el , dar eu nu simteam ca reuseam asta . Vorbeam cu el , radeam , dar nu era Adam al meu , se schimbase , numai zambea la glumele noastre , serialele pe care le adoram in adolescenta , acum le detesta , uneori mi se pare ca abia ma suporta ,nici numele nu mi-l poate retine , iar speranta mea incepe sa se stinga .

Ultimele luni trecând ca un vânt pe langa mine , deja sunt a 7 a luna de sarcina , dar ma simt mai obosita ca oricând , asa ca ma asez pe canapeaua din sufrageria lui Colton , care inca ma tine cu forta in casa lui . 

Relatia mea cu Colton , e una complicata , ne intelegem , dar inca exista acele momente ciudate si stanjenitoare , cum ar fi faptul ca intr-o zi i-am zis ca merg sa fac un dus , iar el din instinct a intrebat daca poate veni si el , in acel moment nu stiam daca sa fug pe usa sau sa sar pe geam , la cat de prost ma simteam .

Dar azi Colton nu e acasa , asa ca am de gand sa stau doar cu un tricou foarte larg pe mine , totusi planurile imi sunt stricate de soneria care se aude , apoi Natalie isi face aparitia , nu am mai fost singure intr-o camera de foarte mult timp .

-Deci ? ii spun când ii intind paharul de suc 

-Vreau sa iti spun ceva si stiu ca o sa ma urasti dupa , dar...

-Natalie , orice ar fi...

-Dorotohy stia unde stai de la mine ! isi apleaca ea capul ,iar eu raman socata , Inainte sa vin aici , dupa ce Adam m-a sunat , ea m-a gasit si m-a amenintat ca daca nu ii spun unde te afli , avea sa se duca dupa familia mea! incepe ea sa planga , M-am panicat Sof, arata ca o nebuna , avea ochii injectati si o privire de sociopata , apoi mi-a trimis un video in care intra in camera parintilor ei, nu stiam ca voia sa te omoare , am crezut ca e doar sub influenta drogurilor , imi pare atat , atat de rau !