Surorile~vol I~

Rivalii

   De dimineata ma simteam obosita.Cand am coborat in camera de zi unde ma astepta cafeaua ceilalti erau deja in mijlocul unei conversatii si nu m-am bagat.Am dat doar "Buna dimineata" si atat.M-am pus pe fotoliu pentru ca fiecare era deja langa logodnicul sau si eu nu vroiam sa ma propii de el.

    -Hey, Lulu , esti bine?ma examineaza Bobo.

   -Mhmm...De ce nu as fi?

    S-au uitat una la alta apoi la vampirii lor cu inteles.Deja ma enervau.Simteam cum sunt practic abandonata.Familia se divizase de cand au aparut ei si nu suportam sa imi pierd surorile si sa raman singura.In acel moment imi faceam fel de fel de scenarii in cap si niciunul nu iesea bine.M-am uitat afara si m-am ridicat cu gandul sa ies.Simtem cum a sufoc.

     -Unde pleci?ma intreaba Vladimir rece.

    -De parca ti-ar pasa, zic eu mai mult ca pentru mine.

    Le-am aruncat o privire plina de venin surorilor ceea ce le-a speriat in prima instanta.

   -Sa nu indrazniti sa va mai apropiati de mine, le zic eu cu ochii la usa.

   Dar am luat-o pana la urma direct pe geam si pe de-a dreptul prin gradina pana m-am ratacit de tot prin potecile de munte, prin muntii familiei.M-am oprit langa un rau in care mi-am scaldat picioarele.Am auzit apoi un glas de om.Era un tanar care probabil se pierduse.Cand foarte frumos, chiar am ramas in loc ascultand cu ochii inchisi pana m-a vazut.Atunci s-a oprit din cantat si s-a apropiat.

     -Te pot ajuta cu ceva?

     -M-am cam ratacit...Sunt Lulu.Iar tu?

      -Julieen.

     -Ce nume dragut, zic eu rezemandu-ma de un copac visatoare.

     -Unde locuiesti?Te pot ajuta cu siguranta sa ajungi acasa.

     Mi-a aratat drumul spre conac zicandu-i ca sunt servitoare acolo si ne-am promis sa ne mai vedem deseara.Era foarte dragut si canta desavarsit...

      Cand m-am intors eram plina de viata, fericita, de parca toata lumea era a mea.La cina deja era prea evident ca se petrece ceva cu mine.Eram toata un zambet si nu puteam manca mai nimic.

     -S-a intamplat ceva special azi? ma intreaba M.J.

    -Asa pare?...

    -Asa este, continua Bobo mustacind.Te-ai impacat cu Vladimir, nu? continua ea.

    -Cu el?Eh, nu.Am si uitat de el, zic eu uitandu-ma pe geam.E doar frumos sa te plimbi prin munti...Stii, aer curat, rauri reci, umbra, cantec....

     -Cantec? se mira Jo.Cine ti-a cantat?

     -O pasare cine altcineva, zic eu zambind.Cred ca merg la o plimbare si pe inserat.

     -Nu pleci nicaieri fara acordul meu, imi taie Vladimir tot elanul.

     Parca brusc mi-am amintit de existenta lui si m-am enervat.

    -Tu vezi-ti de treaba ta! ii zic eu plictisita parca.Daca vreau merg, nu e dupa tie.

    Zicand asta m-am ridicat de la masa si am plecat imediat la plimbare cica.Julieen ma astepta in locul in care ne intalnisem dandu-mi o floare albastra ce se potrivea perfect cu ochii mei.

    -Eu locuiesc in sat nu departe de aici.Poate vei vrea sa il vizitezi.

    -Normal ca da, zic eu fericita.Dar as vrea sa imi mai canti...

     A inceput foarte frumos dar s-a oprit cand s-a auzit vocea rasunatoare a unui barbat :

    -Asta e limita mea de toleranta!

    Era Vladimir, mai nervos ca niciodata.M-a apucat strans de o mana si m-a tars dupa el.Dar de cealalta mana m-a tars Julieen zicand:

   -Las-o in pace! Tu cine esti?

  -Vladimir Knight, viitorul ei sot, spune el apasat.

   Parca asta il trasnise pe Julieen.Nu a mai zis nimic dar eu am incercat sa ma smuncesc zicandu-i:

   -Lasa-ma in pace!Da-mi drumul!

   -Tu sa taci din gura! Un sunet daca mai aud de la tine, o sa iti para rau.

   Nu am mai spus nimic dar am plans in liniste gandindu-ma la saracul Julieen.Ce o fi crezand despre mine acum?...

   Acasa nu a fost deloc mai bine.Surorile mele m-au mustrat toate pentru ca am avut o aventura indiferent cat de scurta a fost iar vampirii nu faceau decat sa ma priveasca mai acuzatori ca niciodata.Mai ales Vladimir.Simteam ca era in stare sa ma sfasie bucata cu bucata in acel moment.Vroiam sa ma ridic de pe fotoliu si sa uit de tot, chiar sa mor.M-am uitat manioasa la surorile mele care tot ma mai mustrau cu privirea si le-am zis:

   -Nu va mai recunosc.Ati ajuns sa fiti de partea lor intr-un timp ata de scurt ca acum ma intreb daca nu cumva m-ati mintit in toti acesti ani.

    -Noi?! Tu te-ai dus in padure, nu noi.Puteai sta acasa si rezolva problema, va puteati impaca.

    -Ohh, Doamne, cat de proaste puteti fi...Voi va auziti ce spuneti?Aventura!Doar mi-a cantat sa ma inveseleasca dupa ce am plans toata noaptea din cauza lui, arat eu spre Vladimir nervoasa.Doar am vorbit si nimic mai mult, ce dracu?!Daca nu ma credeti puteti sa vorbiti si cu el si gata.Dar cu Vladimir nu ma impac si nici nu o voi face, sa stiti.Macar ai vostrii se fac ca le pasa daca nu chiar le-o fi pasand.Pe mine vrea sa ma dreseze de parca as fi un caine.Nu aveti decat sa il luati voi, vi-l dau ,e al vostru, pastrati-l, hraniti-l si vaccinati-l dar nu mi-l mai aduceti inapoi.E marfa nerambursabila, zic eu afundandu-ma cu spatele in plusul moale al fotoliului.Poate ca i-as fi dat o sansa daca nu facea pe arogantul in halul asta, zic apoi mai incet inchizand ochii care ma dureau deja de la plans.

   -Ai terminat de bocit acum? ma intreaba el oarecum mai calm decat inainte.

  -Depinde cand termini de latrat tu, ii zic eu apasat.

  -Niciodata.

  -Atunci suntem doi.

   Ma simteam ciudat sa stiu ca am in jurul meu de acum numai vampiri dar imi era groaza la gandul ca atunci cand ma va musca nu voi mai fi om.Exact cum s-a intamplat cu surorile mele.Am ridicat privirea la ele trei si am zis oarecum trista :

   -O sa vorbesc cu tata in legatura cu asta.

  -Si ce crezi ca rezolvi? ma ia Jo.

  -Sa ii dea partea mea din mosternire lui Vladimir, pe mine sa ma dezmosteneasca.Doar asta urmareste.Daca numele meu nu s-ar fi legat de influenta si putere atunci nu s-ar fi deranjat atat.

   -Si ce crezi ca poti sa faci apoi? ma ia Bobo suparata pe decizia mea.

  -Nu departe este un sat.Ma duc acolo si muncesc, ce pot sa fac?!Sau si mai bine, mai putina munca, ma duc a o manastire.

  -Tu si credinta? se mira toate in cor.

  -E pe dracu.Numai credinta imi mai trebuia.Merg acolo pentru ca e liniste.Nu sunt barbati , doar femei proaste.

   -Nu mai proaste ca tine daca crezi ca te lasam sa pleci sau sa fii dezmostenita, imi replica Jo oarecum enervata.

   -Ahem si ce altceva vrei sa fac?!

  -Sa te impaci cu Vladimir, imi striga toate in cor de parca eu eram surda si el nu era acolo.

  M-am uitat la el si el la mine vreo cinci minute cred.Apoi am intors capul enervata si am plecat in camera mea.