Surorile~vol I~

Dileme in familie

De dimineata era aceeasi poveste... El ma tinea strans ca pe un ursulet de plus cu care dormi. Dar se trezise inaintea mea. Doar era cu ochii inchisi. Am oftat si cand sa il trezesc m-am trezit ca nu mai pot deschide gura caci se gandise sa ma sarute. Mi-a zambit si m-a sarutat si pe pantece apoi.

-Sa fie cu noroc, imi zice foarte incet. Sa speram ca fiul meu se va naste curand.

Eu m-am ridicat din pat si m-am imbracat. Nu mi-am dat seama insa cat de repede s-a schimbat el caci atunci cand imi cautam o bluza m-a luat in brate de pe la spate. Am simtit un fior cand mainile lui reci mi-au atins pantecele.

-Gata, gata, lasa-ma! Ma sperii cu atata iubire dintr-o data.

-E grav daca te sperii doar din atat. Prima data a ta am fost bland dar data viitoare te voi lasa sa simti diferit asa ca fii pregatita, Lulu...

Spunand asta m-a sarutat pe gat. Eu insa m-am cutremurat. Nu eram sigura ca vreau sa se intample asta.

La micul dejun nimeni nu spunea nimic. Pur si simplu se asternea o liniste mormantala. Dar a trebuit sparta. Si de cine? De Lulu.

-Hai sa mergem in luna de miere cu totii. Vreti?

Toti au ramas surprinsi.

-Nu pot merge si ei, ma atentioneaza Vladimir crud.

-A? Cum sa nu?! ma revolt eu ca de obicei.

-Nu sunt casatoriti. Si nici nu pot fi curand.

-De ce?

-E complicat. Nu ai intelege. Stai jos si mananca.

-Nu pana nu imi spui de ce nu pot face asta.

-E interzisa casnicia dintre un pursange si un sange-mal.

-De ce?

-Ordinul regelui, comenteaza Ilford inghitind in sec.

-A? Dar... Poti schimba asta, Vladimir. Schimba.

-Nu voi face asta. Nu vreau sa mai aduci subiectul in discutie, maraie el la mine enervat.

-Dar de ce? E vorba de familia noastra!

-Gata! striga puternic tintindu-ma cu privirea.

Am plecat suparata insa fara sa ii mai adresez un cuvant. Am facut patul si apoi m-am pus sa fac curat prin camera din lipsa de ocupatie. Pur si simplu eram prea suparata sa mai spun ceva. El a venit fiz cand toate hainele erau pe jos pentru ca aveam de gand sa le sortez, sa mai pot arunca din ele.

-Doar nu vrei sa iti faci bagajul si sa pleci de acasa, ma mustra el.

-De ce nu? marai eu.

-Nu iti dau eu voie.

-Voi vorbi cu Angela despre felul in care te porti cu mine.

-Tu cine ma crezi?! se incrunta la mine.

M-a prins de maini si m-a pus la zid. Ma strangea tare.

-Ma doare! Da-mi drumul.

-Ludovica, asculta-ma! Nu vreau sa te mai aud spunand numele acelei femei,auzi?! Nu ma impresioneaza cu nimic. Au apus vremurile in care ma temeam de ea. Acum toti ma tem pe mine si intr-o oarecare masura si tu ar trebui s-o faci.

-Ma ameninti, Vladimir? ma sperii eu de felul in care ma privea.

Aveam senzatia ca mai avea putin si imi dadea una. Si a dat un pumn dar in perete, chiar langa capul meu. Atunci mi-a dat drumul timp in care am cazut in genunchi. Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa ma tem de cineva in asemenea hal dar il uram si iubeam in acelasi timp.