Surorile~vol I~

Nimeni in afara de mine

  Am asteptat ce am asteptat dar nu venea nimeni. Deja ma plictisisem si ma dusesem de vreo trei ori la baie pentru a-mi verifica machiajul. Imi era frica sa nu imi curga rimelul.

-Scuzati-ma, zic iar ridicandu-ma de la masa.

-Nu ai deloc astampar, mama. Stai locului, ma mustra Erik.

-Vezi cu ce trebuie sa ma confrunt mereu? Era o vreme cand iesea pe geam pentru ca ii interzisesem sa iasa pe usa, se plange tatal lui din nou.

-Sunteti doi boi. Asa tata asa fiu, scot eu limba la ei.

Dar acum problema era alta. Nu intelegeam ce se intampla cu mine dar parca simteam  prezenta cunoscuta, pregnanta. Apoi au devenit doua. Dar fiind ca si contele era la masa insa, nu ma puteam da in vileag asa singura.

-Unde mergi,Lulu? Baia nu e in directia aceea.

-Merg... Erm... Doar asteapta aici putin.

Am luat-o la fuga spre iesire. M-am oprit la colt. Aerul era rece. Imi intepa pielea.

-M.J.? Tu esti, nu? Bobo?

Dar nu erau ele... Era fiul lui M.J. si o fata ce semana cu Bobo. Avea mirosul ei. Au facut o plecaciune recunoscandu-ma.

-Ma bucur sa te vad, matusa, imi zice fata rece.

Nu era ca Bobo. Ea era rea, rece, de gheata..

-Sunt Beatice, fiica Boadiceei.

-Pe mine banuiesc ca ma cunosti: Frank.

-Aveti prezentele asemanatoare dar puteam sa jur ca le-am simtit...

-Regele unde este?

-Nu aici. De ce?

S-au uitat unul la altul. Cu o miscare rapida mana fetei m-a injunghiat pur si simplu in abdomen. I-am prins insa mana si am rupt-o repede. A dat un tipat scurt. Atunci am prins-o de gat.

-Nu-ti lua nasul la purtare cu mine. Probabil ca nu stiti dar eu eram lidera mamelor voastre. Daca v-ar vedea acum v-ar fi ucis fara sa clipeasca. In locul vostru as fi mai precauta si nu m-as avanta in lupta oarba.

M-am departat. Durerea imi amortise si rana mi se inchisese cand ajunsesem in restaurant. Dar nici nu apucasem sa deschid usa ca Vladimir si Erik erau in picioare. Vladimir a aparut in fata mea cu ochii la pata de sange de pe rochie.

-Cine a facut asta?

-Nu mai conteaza. Hai acasa, draga... Nu mai vreau sa intalnesc pe nimeni.

-Spune-mi, ini zice apasat.

-Hai acasa, il prind eu de haina.

Mi-am rezemat capul de pieptul lui. Fara sa imi dau seama, doua lacrimi mi-au scapat din ochi.

-Erik, plecam, ii zice fiului sau rece.

M-a luat pe sus foarte insistent. Nu a mai dorit sa ma asculte cand i-am spus ca pot merge si singura. Erik pe de alta parte disparuse. Aveam senzatia ca avea sa faca vreo prostie...

Cum am ajuns acasa mi-am facut o baie fierbinte si m-am schimbat in pujamale. Deja tuseam... Uram cat de usor raceam. Cei doi erau in camera de zi cu o femeie ce imi parea cunoscuta. Se schimbase, parea mai matura. Avea pe partea dreapta a fetei o cicatrice urata si mirosea a sange-mal. Nu intelegeam insa cum. Am sarit in bratele ei fericita cand am vazut-o.

-Mamiii...M.J.... Cum de esti aici? Unde ai fost? De ce mirosi a sange-mal? Unde sunt Bobo si Jo?

-Si eu ma bucur sa te vad, ma saruta ea pe crestetul capului. Mi-a fost dor de tine.

Am ramas in bratele ei fapt care l-a surprins pe Erik.

-Esti bine? Vino aici, mama.

-Nu... Vreau M.J.... Vreau mami...

-Ai copil mai mare ca tine si tot la mama vrei? ma intreaba Vladimir deloc surprins.

-Da...

Dar brusc ma uit la Erik care era deja mai mare ca mine si imi dau o palma.

-Oh, trebuie sa ma maturizez, imi scutur repede capul.

M-am dat din poala lui M.J. dar nu am putuf rezista sa nu o iau iar de gat, sa stau in poala ei.

-Ma maturizez mai tarziu. M.J. mi-a fost atat de dooor de tineee.... Unde sunt Bobo si Jo?

-Ehh... Au cazut si ele vectime...abia le-am putut salva.

-Dar...sunt bine, nu?...

-Sunt sange-mal dar...bine. In mare.

-De ce nu au venit la mine? Unde sunt?

-Se refac. Cand esti un sange-mal nu mai poti sa iti revii atat de repede precum o faci tu, draga mea...

-Te-ai schimbat .... Zici ca am in fata o baba... O vreau pe M.J....

-Din pacate toate ne-am schimbat cat tu ai dormit, Lulu. Am fost nevoite. Pana la urma nici noi nu suntem de nedespartit...

Atunci chiar am pufnit in plans. Era ca si cum ma abandonasera...

-Cum sa fim despartite?... Noi suntem surorile, M.J.... Acum un an le faceam zile negre vampirilor... Acum ceva timp ne inebuneam parintii...

-Nu acum un an, Lulu. Noi ne-am maturizat dar tu inca ai ramas la stadiul de 16 ani. Niciuna nu vrea sa te sperie, nu vreau sa crezi ca te-am abandonat. Noi vom fi de partea ta pana vom muri...

-Fiul ta si fiica lui Bobo... Faceti ceva cu ei! S-au purtat urat cu mine...

-Stiu tot ce s-a intamplat. Dar nu cred ca au avut intentia asta... Sau nu ar fi trebuit. Sunt copii, invata din gresele.

-Oh, adica nu o sa le faceti nimic, nu?! Nu va pasa de mine acum, nu?! Aveti copii, aveti o alta viata. Pe Vladimir il inteleg, am fost o pacoste pentru el, nu sunt buna de nimic. Dar voi ma cunosteati mai bine ca oricine si imi faceti asta?!

-Lulu, gata... Inteleg ca esti nervoasa dar chiar nu intelegi ca acum esti si mai importanta pentru toti. Pe langa faptul ca esti regina, esti singura femeie pursange in viata. Nu ne permitem sa iti dam libertatea de alta data, ma mangaie ea pe cap.

I-am prins mana si apoi m-am departat pana am ajuns cu spatele lipit de usa.

-Nu cred ca esti sora mea, devin eu serioasa fara sa imi dau seama.

Atunci insa m-au privit toti foarte surprinsi. Mai ales Vladimir care stia cat inseamna surorile mele pentru mine.

-Cum...?

-Surorile mele au murit odata cu mine. Daca voi ati reusit sa va schimbati, sa va maturizati si sa uitati cine sunteti nu aveti decat sa faceti ce doriti. Dar va avertizez, daca voi deveni eu serioasa nici voi nu veti mai fi in siguranta, ii replic eu categorica, rece, de neatins.

-Ce e cu tine, Lulu? ma priveate Vladimir infricosat de cat as fi putut sa ma schimb intr-o clipa.

-Nu ma cunosti, ii replic lui. Nu pot fi ranita atat de usor pe cat pare dar cand ma simt ranita ori amenintata...atunci cad capete la propriu. Tu ai obtinut ce ti-ai dorit, ii arat spre Erik. S-a intamplat exact asa cum mi-ai spus. Ti-am facut un mostenitor pe care nu mi-ai dat prilejul de a-l vedea decat dupa ce l-ai format tu. Acum esti stramtorat sa mai tragi de existenta mea caci odata cu mine, vei muri si tu. Dar eu nu iti voi mai acorda providenta de a mai fi sotul meu.

-Ce e cu schimbarea asta atat de brusca, mama?

-Schimbarea a fost in urma cu ceva timp dar nu am simtit nevoia sa o fac auzita dar faptul ca ma trezesc intr-o lume noua, fara nimeni alaturi chiar ma raneste... Si pentru asta, va voi rani si eu, dragilor...

P.s. Incercati "Ma intorc acasa" sau de ce nu "Death's bride " mi s-au parut interesante ideile.
  O sa fac o mica pauza in caz ca mai citeste cineva asta dar voi incerca sa revin cat de repede as putea.