Surorile~vol I~

Iubitul

   M-am trezit cu o usoara durere de cap in masina. Ma tinea in brate dar atentia ii era undeva pe geam.Imi venea rau mereu cand mergeam cu masina. Drumul si el era unul foarte rau si m-a facut sa sar imediat la fereastra, sa o deschid. Credeam ca voi muri. Stomacul meu se revolta in ultimul hal. Am scos capul pe geam si in secudna doi ma simteam ca un caine. Mai lipsea sa scot si limba desi nu mai aveam mult.

  -Opreste...nenorocita de masina...

  -Esti cu capul?! Intra inaoi! Mai ai putin si iesi cu totul pe geam, nebuno. striga el la mine foarte enervat.

  -Mi-e foarte...rau, cretinule! Trage pe dreapta...sau e pe riscul tau...

  -Sofer, opreste! maraie el ajutandu-ma apoi sa cobor.

    Am ramas in genunchi langa autostrada luand guri mari de aer. Am simtit cum mi-a pus mana usor pe cap, ca intr-o mangaiere.Dar nu eram dispusa la acel moment de dulcegarii.

  -Nu.Ma.Atinge.

  -Ai rau de masina? De ce nu mi-ai zis pana acum?

  -Nu ai avut bunul simt sa intrebi... Daca ma mai urc acolo...o sa...mor...

  -Nu arati prea bine.Daca incerci sa dormi?

  -Si mai rau! Pentru ca m-ai adormit mi-e atat de rau...Nu suport masinile...Calatoresc numai cu trenul si avionul.Eventual pe jos.

   -Si ce propui?Sa te car eu pana la cel mai apropiat oras si sa luam trenul de acolo?

  -Nu esti atat de prost pe cat pari... zic eu cu jumatate de gura, gata sa dau insa la rate.

   Asta am si facut. Am dat afara tot ce am mancat ultima data dupa ce m-am departat ceva de el. A ramas la masina vorbind ceva cu soferul. Ramasesem doar in acea rochita si picioarele goale.Deja era noapte si incepea sa imi fie frig...Tremuram din toate incheieturile. Cand m-am apropiat de masina insa i-a facut semn interlocutorului sau sa faca liniste.

  -Te simti mai bine?ma intreaba nepasator.

  -Nu...Eu ma intorc acasa. Poti pleca...

  -Nu plec nicaieri si nici tu fara mine. Acel sange-mal mi-a aratat foarte mula lipsa de respect, m-a jignit in ultimul hal, pe mine, sotul tau. Si tu vrei sa te intorci acolo! ma mustreaza el printre colti.

  -A fost o greseala pe care trebuie sa o lamurim. Nu putem ramane certati asa.

 M-am asezat pe marginea drumului. A fost retinut in prima faza dar mi s-a alaturat la scurt timp. Si-a dat jos paltonul pe care il avea pe el si mi l-a pus pe umeri.

  -De dezbracat m0ai dezbracat foarte repede si usor. Nu puteai sa imi iei si mie de acasa macar o haina...

  -Nu te inteleg deloc, mediteaza el oftand. Nu ma urasti doar pe mine. Urasti barbatii in general. De ce?

  -Nu e treaba ta.

  -Presupun ca ceva ce ti s-a intamplat in trecut. Ma insel oare?

  -Nu...oftez eu.

  Sa ii spun, sa nu ii spun... Eram indecisa la acel moment. NImeni nu stia motivul, nici macar surorile mele. Nimeni in afara de mine si...

  -...Chris, ii zic incet.

 -Fostul iubit?

 -Nuh...E o poveste lunga.

 -Avem o eternitate la dispozitie.

 -Erm...Eu...niciodata nu am fost iubita de nimeni, stii cum e?...Parintii le aveau pe surorile mele deja, eu fusesem o greseala, un element nedorit. Eram respectata din cauza statutului, dar cu ce folos? Am fost trimisa acum vreo...7 ani sa zic...la o familie adoptiva. Ei nu stiau insa cate rele tratamente primeam pentru faptul ca eram prea aroganta, credeam ca mi se cuvine totul. Asa ca am fugit de acolo. Si...intr-o noapte, langa poiana in care stateam singura cand ma suparam, am gasit un barbat foarte chipes. Sincer, ceva din creierul meu ma opreste din a-mi aduce aminte chipul lui dar stiu ca era foarte frumos.