Surorile~vol I~

Ucide-o!

  Ma simteam din ce in ce mai slabita insa. Nu mai depindea de mine. Pur si simplu stateam in pat toata ziua. Ma simteam groaznic...

  Am auzit insa usa deschizandu-se. Era Vladimir. M-a sarutat pe frunte tandru si mi-a mangaiat obrazul.

-Inca mai esti suparata pe noi?

-Crezi cumva ca am glumit? Habar nu ai cat de mult vreau sa va disec de vii. Tu esti vinovatul principal. Mi-ai distrus viata...

-Te iubesc, Lulu. Si pentru ca te iubesc nu am de gand sa te pierd.

-Cand m-ai adormit pentru atata timp nu te-ai gandit la cum ma voi simti?

-Situatiile disperate cer masuri disperate. Nu vreau sa te presez dar imi va trebui si o fiica. Nu se poate ca Erik sa ne dea nepoti sange-mal. Intelegi ce spun, nu-i asa?

-Era sa mor din cauza lui Erik. Nu se va intampla la fel?

-Nu. Fata va fi ca tine. Daca va fi nevoie, ii voi lua eu din puterea care te-ar putea devora, ca in cazul lui. Nu imi trebuie o fiica puternica, doar una care sa duca familia mai departe.

-Nu vreau acum. Chiar ma simt rau, Vladimir...

 -Deci?

  -Deci poti sa iesi. 

  S-a incruntat si aveam senzatia ca ma va rani. Isi inclestase pumnul in semn de rezistenta. A plecat spre surprinderea mea. Aveam nevoie de sangele lui ca de aer. Dar sa il cer...ar fi fost ultimul lucru pe care l-as fi facut in acel moment. Ceea ce facuse nu fusese stralucit. Dar chiar ma intrebam...pana cand il voi mai pedepsi pentru asta?

  La venirea serii am auzit usa trantindu-se de perete cu putere. Nu stiam ce putea fi. Oh, ba da. Vladimir. Era nervos. Am sarit din pat buimaca de somn si am ajuns jos, pe jumatate adormita.

  -Fiul tau ca fi ucis! maraie la mine.

  -Fiul meu? Aha. Tu l-ai crescut, tu sa ai grija de el si de acum in colo! Nu ma baga pe mine in certurile voastre.

  -E un bou.

  -Seamana cu tatal lui.

  Mi-a dat mana sa ma ridic. M-am urcat pe un scaun si i-am facut semn sa se apropie. Era singurul mod de a ajunge la gatul lui. Simteam un val de vitalitate ce ma cuprindea intr-un ritm alert. Ii iubeam sangele. Il iubeam si pe el. Dar asta nu insemna ca i-as putea cadea vreodata la picioare cum isi doreste. Orgoliul e prea mare.

  -Ce s-a intamplat?

  -O femeie. Nici macar nu e vampir. Un om! Un simplu om de rand!

  -Adica cum am fost eu cand m-ai luat? ridic din sprinceana.

  -Exact! Dar tu aveai sange pur. Tu erai mai speciala. 

  -Oh, ma simt exact ca un cal. Fi-tu a luat o martoaga si tu ai luat pursange englez. Tot cal, nu?!

  -Intelegi ce vrei. Dar o sa il ucid daca nu renunta la femeia aia.

  -De ce nu o ucizi pe ea? E mai simplu.

  -Nu ar trebui sa fii partea buna din relatia asta? Sa imi zici respecta-le relatia, accepta-i cum m-ai acceptat pe mine, chestii, chesti... se uita la mine mirat.

  -Eu sunt Maica Tereza cumva? Suntem parintii lui, sa faca cum spunem!

  -Asa cum ai facut si tu... Cand era sa te iei la bataie cu taica-tu cand ti-a zis ca mi te da?

  -Nu, dragul meu boulet. Asa cum l-ai ucis tu pe al tau ca sa ii iei puterea.

  -Oh. Exact. Cu oricine ar semana, tot grav este. Trebuia sa imi iau o maicuta de nevasta. Poate asa se alegea ceva si de Erik.

  Poc! O palma peste obraz. Nu se astepta sa il lovesc. Dar ma ranise. Si-a dat seama dar cam tarziu. M-a luat in brate strans si m-a sarutat.

  -Gata, gata, draga mea. Nu vorbeam serios, stii.

  -Bine, sa incercam amandoi atunci. Daca tu nu esti indeajuns de vampir sa ii bagi mintile in cap, poate amandoi reusim macar sa il speriem. Unde e?

  -Pramatia? Jos. In camera de zi cu femeia aia.

   M-a luat pe brate pana la locul cu pricina. Mi-am rezemat fruntea de pieptul lui. Mai aveam putin si adormeam. Erik era in picioare, langa geam, in timp ce femeia arunca o privire prin biblioteca. Era paluga, inalta ca naiba, supla, cu parul scurt, blond vopsit. Imi dadea senzatia de femeie de afaceri. Dar ma enerva inaltimea ei. Mereu fusesem complexata si de surorile mele care erau mai inalte toate ca mine. Uram sa fiu scunda...

  -De ce ai adus-o pe mama aici? Nu se simte bine. Nu vezi?

  -Ma simt excelent, multumesc mult. Erik, spune-mi, ce vrei tu sa faci? 

  -Sa ma casatoresc cu Amalia, imi arata spre femeia ce a dat sa se apropie de noi.

  -Peste cadavrul meu neinsufletit, marai eu printre colti. 

  Cand m-a lasat Vladimir jos ma simteam brusc ca Alice in tara minunilor dupa ce bause potinuea de micsorare. M-am urcat pe masa de sticla, sa pot fi la acelasi nivel cu ei.

  -Dar ea e... Nu vreau sa imi fie nora. Si nici tatal tau nu vrea. Si sunt sigura ca nici Angela nu ar vrea, pun eu botul.

  -Mama, inteleg ce vreti sa spuneti dar eu nu imi doresc un mariaj ca al vostru, cladit pe sange si responsabilitate. Vreau sa deschid o noua era a vampirilor. Sa putem iesi in lume alatui de oameni fara sa fim temuti ca acum. Nu imi pasa ca Amalia e om, sau ca nu are sange pur, sau ca nu va place voua de ea. O iubesc pentu ceea ce este si nu vreau sa va bagati in asta. Sunt destul de matur sa gadesc singur.

   -Copil nerecunoscator! Era sa mor din cauza ta, stii? Puteam sa ii fac pe plac tatalui tau si sa te omor de atunci. Dar nu e timpul pierdut. Inca mai am destula putere sa pun capat existentei tale, ma enervez eu.

   -Nu m-as baza pe asta. Sanatatea ta e mai instabila decat vremea intr-o zi de primavara. Trebuie sa acceptati aceasta schimbare. Si stiu ca daca tu ai accepta-o, l-ai convinge si pe tata. Putem fi o familie fericita, putem renunta la regalitate si trai o viata normala. Stiu ca asta ti-ai dorit cand erai cu matusile mele...

  -Mi-am dorit dar vezi tu...viata nu a facut decat ca imi arate ca nu se poate. De cand eram simpli muritori am fost lideru lor si asta ne-a departat fara sa ne dam seama. Mai devreme ori mai tarziu ne-am casatorit si am avut fiecare familia sa. Asta nu poate fi schimbat. 

  -Stiu ca nu l-ai iubit pe tata. Si inca am dubii ca acum o faci. Am aflat tot despre acel om cu care obisnuiai sa te vezi. Te-a durut cand ai fost despartita de el. Nu face acelasi lucru si cu mine.

   -Chiar daca e un bou, ma uit eu cu coada ochiului spre Vladimir care mi-a aruncat o privire ucigasa, am invatat sa il iubesc asa cum e. Si pe tine te iubesc caci esti unicul meu copil... De asta iti spun sa te desparti de paluga asta. Tatal tau si cu mine nu suntem de acord cu relatia ta. Vrem sa duci traditia mai departe si pentru asta, iti vom da noi o sotie.

    -Crezi ca mai poti rezista la o sarcina? In momentul asta esti prea slabita pentru asta. Nu te suprasolicita.

   -Stiu ce fac, nu imi mai purta atat de grija. Faza e ca nu imi pasa daca iti asculti ori nu tatal. Dar vreau sa stiu daca esti de partea mea sau nu. Mama ta iti cere sa renunti sa un viitor ratat. Care e alegerea ta?

   A ramas putin pe ganduri. Se vedea incurcat. Daca nu ii pasa de Vladimir, pentru mine avea o slabiciune. M-a mangaiat tandru pe cap oftand.

   -Bine, mama...

   -Erik, dar credeam ca.... se balbaie femeia.

   -Dovedeste-mi si ucide-o acum, in fata mea, ii cer eu.

   La asta a ramas socat. Dar mi-a indeplinit dorinta. Il vedeam sfasiat pe dinauntru. Stiam ce simte si ma simteam groaznic ca il pusesem sa faca asta. Si-a sprijinit fruntea de pieptul meu si a plans...

   -Gata, scumpule, o sa fie bine...