"Black Pearl"

I.

Cu fiecare clipa aceea zi imi venea in minte . Aceea amintire ingrozitoare ma bantuie zilnic . Imi doresc sa uit aceea zi si sa cred ca parintii mei  traiesc ,dar acest lucru nu era posibil . Am vazut cu ochii mei cum au fost omorati cu sange rece de niste ticalosi . Chiar daca acum ei putrezesc in inchisoare nu ma incalzeste cu nimic . Eu am ramas impreuna cu fratele meu singuri in aceasta lume . De la varsta de 10 ani ,de cand mi-a murit familia , am trait intr-un orfelinat . Am crescut suferind ,dar acum sunt hotarata sa incerc sa imi fac viata mai fericita .

Acum am 18 ani si am plecat de la orfelinat . Traiesc cu chirie alaturi de o batranica simpatica careia i-a fost mila de mine si incearca mereu sa ma ajute . Mi-am gasit o slujba part time la o cafenea . Banii pe care ii castig ii dau mai mult de jumatate pe chirie ,iar restul ii folosesc pentru scoala . Sunt in ultimul an la un liceu normal din Seul .Nu sunt un geniu ,insa incerc sa invat ca sa pot sa gasesc o slujba mai buna. Trebuie sa supravietuiesc cumva in aceasta lume prin proprile forte . 

Atatia ani am trait singura si ma intreb daca asa va fii mereu ? 

In fiecare duminica eu merg la mormantul parintilor mei . E singurul loc unde nu ma simt singura , locul unde stiu ca parintii sunt aproape de mine , iar fratele meu ...ei bine ultimele lui cuvinte au fost ''Te urasc ! '' . M-a durut sa aud acele cuvinte stiu ca am fost vinovata pentru ca el a murit avea doar 8 ani . 

FLASHBACK 

-Noona ! ma striga Sung Yeol . Vino sa te joci cu noi ! Ma cheama el alaturi de ceilalti copii de la orfelinat . 

-Nu ! Zic eu 

-Te rog noona ! Vreau sa castig jocul si am nevoie de tina sa ma ajuti ! ma roaga el . 

-Ti-am spus ca mu vreau ! Tip eu nervoasa la el . 

-Esti rea noona ! zice el smiorcaindu-se . Te urasc ! zice apoi fuge din curtea orfelinatului . Eu nu m-am dus dupa el mereu se smiorcaia ca eu sa cedez si sa ii fac pe plac , dar acum nu ii va merge .

A venit ora cinei , iar toti am mers sa mancam . Nu l-am vazut pe Sung Yeol la cina asa ca am pastrat putina mancare si pentru el . Dupa ce am mancat am mers in camera in care dormea el , dar nu l-am gasit . L-am cautat in tot orfelinatul , dar nimic parca disparuse . Am inceput sa devin ingrijorata , am anuntat asistentele .Ele m-au trimis in camera mea zicandu-mi sa nu imi fac griji poate el inca se joaca cu ceilalti copii. Eu le-am ascultat si am mers in camera mea . Nu stiu de ce dar noaptea aceasta nu am putut dormi , poate a fost din cauza furtunii de afara .Mie imi este frica de fulgere si nu era nimeni langa mine care sa ma protejeze . 

Dimineata a venit , iar eu am mers repede in camera lui Sung Yeol sa imi cer scuze . Am fost destul de rea cu el nu trebuia sa tip . E inca mic si tot ce vrea e sa se joace eu am cam exagerat ca o idioata . Pe hol l-am intalnit pe Shin prietenul lui Sung Yeol . 

-Shin ! Fratele meu este in camera ? l-am intrebat eu pe pustiul de aceeasi varsta ca fratele meu . 

-Nu este in camera !  imi raspunde el .

-Dar unde e ? 

-Nu stiu ! raspunde si pleaca alaturi de alti baieti sa se joace . 

Am mers si eu in urma lor . Poate el era in curte si se juca . In fata intrari se afla un domn politist care discuta cu directoarea internatului . M-am apropiat si am vrut sa trec pe langa ei . 

-Danbi ! ma striga directoarea . 

-Da doamna ! raspund eu .

-Imi pare foarte rau ! zice ea aproape plangand . 

-Ce s-a intamplat ? intreb eu 

-Imi pare rau ....dar...fratele tau...

-Ce este cu fratele meu ? intreb devenind din ce in ce mai ingrijorata . 

-...a murit ! imi da ea vestea care ma face sa pic jos . Am inceput sa plang nu credeam ca este adevarat , dar din pacate polististul a confirmat moartea lui . 

-E numai vina mea ! am inceput eu sa tip . Daca m-as fii jucat cu el ...el nu ar fii plecat ! continui sa tip si sa plang . Directoarea se apleaca si ma ia in brate incercand sa ma consoleze , dar nimeni nu va putea sa imi i-a aceasta suferinta . Eu sunt vinovata de moartea lui si toata viata voi trai cu aceasta vina . Acum am ramas singura pe lume . 

END FLASHBACK

Am pus florile pe mormanturile lor si m-am asezat langa ele . Era o zi friguroasa de noiembrie , dar nu imi pasa de frigul de afara .Am stat cateva minute bune povestindu-le tot ce se intampla in viata mea , dar ca de obicei nimic interesant . Pentru mine fiecare zi este aceiasi . Merg la scoala unde nu sunt bagata de nimeni in seama si stau retrasa in spatele clasei . La serviciu imi fac doar treaba fara sa interactionez cu ceilalti angajati , iar in weekend sambata stau cu doamna Jang si o ajut cu ce are nevoie , iar duminica vin la mormatul parintilor mei si in restul timpului mi-l petrec citind . 

M-am ridicat si am plecat din cimitir . As mai fii stat , dar drumul spre casa e lung , iar eu nu imi permit sa folosesc des mijloace de transport asa ca am ales sa merg pe jos . Mi-am infundat capul in paltonul de culoare gri deja uzat si am inceput sa merg pe strazile pline de oameni grabiti . Fiecare era preocupat de cate ceva . Mereu vedeam oameni fericiti si mereu imi puneam aceeasi intrebare : '' Eu de ce nu sunt fericita ? '' Cred ca sunt sinura pe care fericirea ma ocoleste . Dar atunci cand vad acei oameni saraci ce cersec la coltul strazi ma simt norocoasa ca eu am sansa sa imi  fac o viata mai buna . Dar cand voi reusi acest lucru ? Oare voi ajunge si eu o cersetoare ? 

-Ai grija ! aud o voce strigand , iar eu imi ridic capul si il intorc vazand cum o masina se indrepta spre mine am inchis ochii gandindu-ma ca acesta este sfarsitul vietii mele triste asteptam sa  ma lovesc de masina , dar ma lovisem de ceva moale . Nu imi dadeam seama ce se intamplase exact . Simteam un aer cald lovindu-mi crestetul . Indraznesc sa deschid ochii si dau de mult gri ,oare este asfaltul ? Dar de ce este asa moale ? Incerc sa ridic privirea si intalnesc doi ochii negri in care se citea ingrijorare . Cine era el ? Trasaturile fetei lui erau foarte frumoase parca ar fii un inger . Asta inseamna ca am ajuns in rai ? 

-Esti bine ? intreaba el , iar eu revin la realitate .Nu eram in Rai eram tot pe Pamant , iar el era persoana ce ma salvase . Eu ma departez incet din bratele sale si murmur un ''da'' urmat de un ''multumesc '' dupa care imi reiau drumul . Am fost asa aproape de moarte , poate ar fii fost mai bine sa mor . Ganduri de sinucidere am avut multe , dar nu am curaj . Cred prea mult in dumnezeu , toata familia era crestina . Eu inca cred in el chiar daca pana acum mi-a dat suferinta inca sper ca imi va oferii si mie un gram de fericire . Fericirea la care visez ...oare cand va veni ? 

Buna dragi mei cititori ! Acesta este primul capitol din aceasta carte intitulata ''Black pearl'' . poate va intrbati de ce am ales acest titlu ? Ei bine ... veti afla pe parcurs seminificatia lui . Sper sa va placa noua carte desi nu este ceea ce am promis ca scriu . Va astept cu pareri si voturi ^^