"Black Pearl"

X.

Unde ma aflu ? Era întrebarea care mi se învârtea in cap . Ma simțeam rău , corpul ma durea si observasem câteva vânătăi pe mâini . Ce am patit oare ?

Aud usa deschizandu-se ,iar eu am început sa tremur de frica . Ma gândeam la mii si mii de posibilități cum ar putea fii persoana din spatele ușii .

Aceea persoana a intrat in camera , iar eu am rămas surprinsa . Nu ma gândeam ca aceea persoana ar putea fii o femeie . Era înaltă cu parul negru prins intr-un coc elegant cu o ținută pe masura . O priveam lung , iar ea se uita la mine cu o privire calma si binevoitoare . Începea sa ma sperie . De ce ma privește așa blând ? Se preface in fata mea ca sa nu îmi fie frica ?

-Cum te mai simți ? O aud intrebandu-ma . Pana si vocea ei era linistitoare ceea ce ma face sa revin la întrebarea cine este ea ? Sau de ce sunt aici ?

Eu nu i-am răspuns ci pur si simplu stăteam si o priveam . Nu îndrăzneam sa vorbesc , nu puteam sa am încredere in ea .

-Probabil ești confuza si speriata ! Nu îți fie teama eu nu îți voi face nimic ! Îmi spune pe același ton blând .

Eu tot nu puteam sa ma liniștesc . Nu știam unde sunt si nici cine este ea .

"Mama!" se aude o voce strigând de pe hol , iar in câteva secunde cel ce strigase intrase pe ușă . La vederea lui eu am sărit din pat de parca as fii stat pe un arc si l-am luat in brațe . Lacrimile au început sa îmi curgă instantaneu . Credeam ca visez , dar el era cat se poate de real . Cred ca e un miracol . Un adevărat miracol . Parca retrăiesc in trecut . Dar cum e posibil ?

M-am îndepărtat de el si il priveam cu atenție . Aproape socata . Multe întrebări erau in mintea mea . Oare chiar e el sau ma înșel ? Este posibil ca mintea mea sa îmi joace feste ? E posibil sa înnebunesc ?

Ma uit in ochii lui , pana îmi fac curaj sa ii vorbesc .

-Sungyeol ...visez ...sau tu trăiești ?

-Danbi ...sunt cat se poate de viu , scumpa mea sora ! Îmi raspunde si ma cuprinde in brațe strangandu-ma cu putere . Nu as fii crezut ca ma vei recunoaște după zece ani ! Îmi spune începând sa lăcrimeze si el .

-Ești fratele meu ...cum sa nu te ...recunosc ! Ii răspund printre lacrimi .

Amândoi ne strângeam puternic in brațe . Ma simt fericita si totuși plâng . Plâng mult . De ce lacrimile nu vor sa se mai oprească . In spatele nostru se auzeau niste suspine . M-am întors si am vazut-o pe aceea doamna plângând .

-Nu plânge ...știi ca nu îmi place sa te vad plângând ! Spune Sungyeol si se apropie de ea stergandu-i lacrimile .

-Sunt lacrimi de fericire ! Sunt fericită ca ai gasit-o pe sora ta ! Sunt așa emoționata ca voi avea si o fiica ! Spune ea , iar eu rămân puțin surprinsa de răspunsul ei . Stiu ca nu e mama noastra , dar vad ca tine mult la Sungyeol si probabil va tine mult si la mine .

-Danbi ea e noua noastră mama ! Ea e cea care m-a salvat ! Probabil cei de la orfelinat ți-au spus ca am murit , dar eu am stat trei luni in coma indusa ! Ea era asistenta la acel spital si a avut grija de mine , a plătit spitalizarea si i-a împiedicat pe medici sa ma deconecteze de la aparate ! Ea e îngerul meu si tot ce pot sa ii ofer este iubirea mea necondiționată ! Danbi ...sper ca o vei iubi si tu , nu-i așa ?  Ma întreabă el emoționat de întreaga situație .

-Nu stiu daca răspunsul meu o sa va bucure dar ....e prea mult pentru mine ...sunt sigura ca voi ajunge sa o iubesc ...dar acum sunt derutata si confuza încât nu stiu ce ar trebui sa fac mai întâi ! Răspund eu .

-Mai întâi odihnestete mai mult ! Îmi spune ea .

-Dar deja doarme de aproape 20 de ore ! Eu vreau sa petrec timp cu ea ! Va avea timp sa doarmă si sa se odihnească cat va dorii ! Spune Sungyeol .

-Am dormit 20 de  ore !? Întreb eu uimita .

-Da , ai dormit foarte mult , probabil erai obosita !  Îmi spune ea.

-Când te-a adus Erick tu deja dormeai ! Ma informează Sungyeol .

-Cine e Erick ? Ii întreb .

-Erick e șoferul si bodyguardul meu ! Îmi raspunde Sungyeol .

Atunci îmi dau seama ca acel strain care m-a urmărit era trimis de ei ca sa ma aducă aici . Si totuși putea sa îmi spuna nu sa ma ia pur si simplu pe sus . 

-Woohyun ! am strigat eu amintindu-mi de el . Unde este Woohyun ? am inceput eu sa intreb . 

Sungyeol si ''ea '' se uitau la mine ciudat . Poate ma credeau nebuna , dar ei nu stiu de Woohyun . Imi aduc aminte ca il vazusem inainte sa lesin . Unde era el ? De ce nu m-a auzit cand l-am strigat ? 

-Te rog , vreau sa il vad pe Woohyun ! am inceput eu sa tip . 

-Calmeaza-te ! imi spune Sungyeol si spune-mi cine e Woohyun ? 

-Woohyun ? Cine e Woohyun ? am repetat eu si apoi am vazut , iar negru in fata ochilor mei .