"Black Pearl"

XI.

PERSPECTIVA LUI WOOHYUN

Mai erau câteva zile pana la Crăciun si așteptam cu nerăbdare . Cu siguranță va fii cel mai cel mai frumos pentru ca il voi petrece cu Danbi . Azi trebuia sa ma intalnesc cu ea si m-am dus  la casa unde locuieste ea , iar o doamna in varsta mi-a spus ca ea plecase sa viziteze mormatul parintilor ei , iar eu m-am hotarat sa merg dupa ea . M-am oprit la o florarie sa cumpar niste flori pe care sa le pun la mormantul parintilor ei . Mi-ar fii placut sa ii cunosc ...

Am ajuns la cimitir , dar nici urma de Danbi . Am cautat-o peste tot si nu am gasit-o , probabil plecase deja de acolo . Dar ma intreb de ce nu m-am intalnit cu ea ? Sau poate o luase in alta directie . M-am dus inapoi la casa ei , dar aceea doamna mi-a spus ca nu s-a intors inca . Incepusem sa ma nelinistesc . Daca Danbi a patit ceva ? 

Am cautat-o la clinica veterinara ,. Le-am sunat pe Amber si Sojin chiar si pe Jong Suk si Woo Bin , dar nici urma de Danbi . Aveam un presentiment ciudat si ma rugam ca ea sa fie bine si sa o gasesc . Aproape se intunecase , iar eu umblam disperat pe strazile Seulului sa o gasesc , dar nu am reusit . De ce mi se intampla mie asta ? De ce trebuie sa o pierd pe Danbi ? Nu vreau asta ! Tot ce imi doresc este sa o gasesc ...as renunta la tot numai ca ea sa fie bine ! Cu siguranta trebuie sa merg la politie sa le cer sa ma ajute sa o gasesc . 

-Imi pare rau tinere , nu putem sa te ajutam  ! 

-De ce ? tip eu la ei suparat . Nu asta e datoria voastra ?

-Noi avem alte lucruri mai importante decat sa iti gasim iubita care poate te-a parasit ! 

-Sau mai rau cine stie cu cine isi petrecea noaptea ! adauga un ofiter mai tanar ranjind , iar eu nu am putut sa ma abtin di i-am dat un pumn . 

-Nicioadata sa nu imi mai jignesti iubita ! Ea nu e ca toate celelalte ! tip eu nervos , iar el se intoarce revansandu-se cu un pumn . Am inceput sa ne batem pana au intervenit cativa ofiteri sa ne separe . Din cauaza asta ca sa ma invete minte m-au inchis in celula ...

-Incopetenti ce sunteti ! Daca Danbi pateste ceva va fii numai vina voastra ! strig la ei , dar acestia nu imi dau atentie . 

Noaptea a trecut ingrozitor de incet . Nu am putut dormi deloc ...gandul meu era la Danbi ...ma rugam ca ea sa fie bine . Daca rugaciunea mea imi va fii ascultata promit ca niciodata nu o mai las pe Danbi singura , daca e nevoie ii angajez si un bodyguard numai ca ea sa fie bine . 

-Poti sa pleci pustiule ! imi spune un politist deschizandu-mi celula . 

Cand am iesit din sectia de politie aud cum telefonul imi suna . Era Daniel . 

-WooHyun te rog grabestete si du-te sa o vezi pe mama ta ! Am reusit sa te acopar in noaptea asta ! 

-Stai de unde stii ca am fost la sectia de politie ? 

-Sectia de politie !? Eu am crezut ca esti cu Danbi ! Cum ai ajuns acolo  ?

-Iti voi spuna altadata ! Mama a plecat la spital ?

-Da , du-te sa o vezi ! Are sa iti spuna ceva important ! 

Am inchis telefonul si am pornit catre spital . Intr-o jumatate de ora am ajuns acolo si am mers direct in biroul mamei mele . Cand am intrat acolo privirea mi-a cazut pe fata care se afla acolo jucandu-se pe telefon stand intr-o pozitie dezordonata pe canapeaua de acolo . 

-Mama am venit ! spun si ma apropii de ea sarutand-o pe obraz .

-Te-ai distrat cu prieteni tai ? ma intreaba mama zambind , iar eu dau aprobator din cap . Ma bucur ca te-ai distrat ! Te-am chemat aici sa te intalnesti cu Yuna !

-Yuna ? Cine este ea ? o intreb cerand mai multe detali .

-Eu sunt cap sec ! Nici nu imi vine sa cred ca nu ma mai recunosti ! imi spune ea si se apropie dandu-mi un bobarnac . 

-Au ce te-a apucat aiurit-o ? spun eu frecand locul in care ma lovise . 

-O meriti ! Cum tantalaule sa nu iti recunosti verisoara ? Huh ? 

Stau putin si ma gandesc si imi dau seama ca eram chiar un idiot . Uitasem de Yuna ...adevarul este ca nu am mai vazut-o demult timp , iar ultima data avea cred ca 7 ani ...sau opt ? Se schimbase foarte mult , acum era mai frumoasa si parca mai baietoasa ...

-Broscuta ! strig entuziasmat si o iau in brate . 

-Hei ! Nu imi mai spune asa ! spune ea bosumflandu-se .

-Nu te-am mai vazut cred ca de opt ani ? Te-ai schimbat foarte mult ! Spun razand . Si ce te aduce pe aici ? 

-Mama m-a lasat sa petrec Craciunul cu voi , pentru ca ea si tata vor pleca in Japonia ! 

-Ce zici Woohyun sa o duci pe Yuna acasa !  imi spune mama , iar eu si micuta de Yuna iesim din biroul ei . Am inceput sa povestim intamplari din copilarie , insa ea de odata se opreste si se scunde in spatele meu . 

-Ce s-a intamplat ? o intreb . 

-Sstt ! Nu vreau sa ma vada el ! spune si imi arata un baiat ce se plimba ingrijorat in fata unui salon . 

-De ce ? o intreb . Cumva iti place de el ?

-Nu mai vorbi prosti ! E mai mare decat mine cu un an ! 

Am inceput sa rad , dar m-am oprit cand usa salonului se deschise , iar din el iesise tocmai Danbi . Am crezut ca am halucinati , dar nu era asa . Era intr-adevar Danbi . Am alergat spre ea si am vrut sa o iau in brate , dar acesl puti mi-o luase deja inainte . Cine era acel nemernic de indraznea sa o ia in brate ? Din impuls l-am tras de langa ea impingandu-l cat mai departe de scumpa mea comoara . 

-Danbi ! strig si o imbratisez , iar ea ma strange cu putere si incepe sa planga  . 

-Woohyun ! imi striga ea numele printre suspine . 

-Danbi , scumpa mea esti bine ? Unde ai disparut  ? Te-am cautat peste tot si nu am putut da de tine ! Eram asa speriat ...

Si as mai fii putut continua cu intrbarile , daca Danbi nu m-ar fii sarutat . Eram putin surprins sa vad ca ea ia initiativa si ma intreabam daca ea chiar e Danbi , scumpa Danbi cea timida si rusinoasa .

-Cine este acest baiat ? aud o voce de femeie intreband . Danbi isi intoarce privirea spre ea . 

-El e iubitul meu Woohyun ! spune ea cu incredere . Ce frumos suna ''Iubitul meu'' spus de ea . Eram asa mandru si fericit stiind ca Danbii ma iubeste asa mult . 

-Dar ei cine sunt ? o intreb la randul meu pe Danbi . 

-Woohyun crezi in miracole ? ma intreaba prividu-ma in ochii . 

-Cred in miracole si destin inca de cand te-am intalnit pe tine ! Ii raspund plasandu-i un sarut scurt pe buze . 

-Miracole exista , iar el e fratele meu si traieste ! Sunt foarte fericita Woohyun ! In sfarsit cred ca Dumnezeu ma iubeste ! Mi-a trimis un inger in persoana ta si mi l-a dat inapoi pe Sungyeol ! 

O vedeam cum zambea ...zambetul ei era asa frumos ...acum cu siguranta fericirea ei e completa si o sa am grija sa ramana asa ....as face orice pentru ea ...comoara mea ...perla mea neagra ...

-Te iubesc ! a fost tot ce i-am raspuns . 

Sincer nu am putut sa ii las despartiti prea mult timp ...sper ca v-a placut capitolul :)