Beyond limit

Capitolul 1

Mi-am luat tricoul alb pe mine băgându-i marginea in blugii de culoare albastru deschis ce îi purtam. Am înşfacat cheile după masa băgându-le în inchuietoare şi inchizând uşa în urma mea.Razele soarelui se izbeau puternic de faţa mea făcându-mă să clipesc des. Am privit exasperată încă o dată ora indicată de telefonul meu, aveam să întârzii chiar din prima zi. Am oftat începând să alerg până în apropierea barului.

Era o clădire îmensă neagră pe care era scris cu litere aurii Cielo. Mi-am pus mâna pe piept făcând nişte exerciţii de respiraţie si asigurându-mă ca am tubul de oxigen în geantă înainte să intru. Mirosul de fum şi alcool îmi invadă nările întorcându-mi stomacul pe dos.

-Cine eşti? mă întrebă unul din bărbaţii îmbrăcaţi in negru.

Am înghiţit cu greu nodul din gât care mi-a apărut la auzul vocii bărbăeşti, dar gura mea refuza să îi răspundă.

-Faith, am spus eu jucându-mă cu brăţara de la mână. Sunt noua angajată, am zis trecându-mi mâinile prin păr.

-Urcă sus, şeful te asteaptă, a spus idicând cu mâna scările spiralate din colţul încăperii.

Am respirat adânc după ce am rămas fără aer  din cauza emoţiilor ce îmi invadară întreg corpul în discuţia precedentă. Am bătut de două ori in uşa din faţa mea pe care era scris numele Mike.

-Intră! se auzii o voce din partea opusă, iar emoţiile apărură din nou.

Am deschis uşa continuând să privesc in jos, în timp ce Mike îmi făcu semn să ma aşez pe scaunul din faţa lui.

-Tu eşti Faith, aşa-i? spuse el , iar eu am încuvinţat din cap. Mama ta mi-a spus foarte multe despre tine, avea dreptate când a spus că eşti foarte timidă.

Mi-am ridicat capul din pământ oferindu-i unul dintre cele mai false zâmbete ale mele. Am luat şortul alb ce mi-l întinse şi am ieşit pe hol urmând indicaţiile lui, vestiarul era prima uşă pe stânga. Mi-am dat tricoul jos înlocuindu-l cu o cămaşă albă şi şortul care l-am legat strâns la spate.

,, Asta va fi o zi cu adevărat interesantă" mă gândeam eu în timp ce părăseam vestiarul căutând din nou scările . Am luat o cârpa galbenă de pe tejghea începând să lustruiesc mesele.

-Într-o oră deschidem ! răsuna o voce ce acapară întreaga cameră. Grăbiţi-vă, nu avem timp de pierdut .

M-am întors în direcţia din care se auzii vocea piţigăiată a fetei ce purta o rochie neagră strâmtă si mult prea scurtă. Părul ei blond spălăcit era lăsat pe spate având vârfurile uşor ondulate.

-Mişcaşţi-va oameni buni ! ţipă blonda urcându-se cu fundul pe tejghea.

Mi-am luat locul în spatele tejghelei aşteptând ca barul să se deschidă. Îmi pusesem geanta foarte aproape de mine în caz că aş fi avut nevoie de tubul de oxigen. În următoarele cincisprezece minute barul se umplu, iar munca mea era mult mai grea decât aş fi crezut.

,,Va trebuii să dezinfectez locul ăla" mi-am spus în gând dându-mi o palmă peste frunte, iar privirea blondei fu aţintită înspre mine. Am oftat îndepărtându-mă de ea întrucât mesele erau pregătite.Priveam fetele şi băieţii ce se îndreptau înspre mine, iar inima începu să îmi bată cu putere din nou.

Una dintre fete şe aşeză pe scaunul din faţa mea comandându-şi un whisky, iar stomacul meu se întoarse pe dos imaginându-mi gustul lichidului. Şimteam că aveam să vomit din cauza mirosului ce se făcu resimţit în întreaga încăpere.

Am pus sticla la loc făcâd câţiva paşi în spate pentru a-mi lua telefonul, mai aveam exact două ore până când tura mea era gata. Am înşirat câteva pahare pe tejghea umplându-le si pe acestea cu whisky la cererea grupului ce stătea aici de când s-a deschis.

-Faith, tura ta e gata! spuse Mike apropiindu-se de mine, cu toate ca mai aveam aproape două ore până când trebuia să plec, nu am spus nimic.

Pereţii albi ai holului duceau către vestiarul ce era ocupat de ma bine de treizeci de minute de unul dintre angajaţii noi. Era luni, ora unu noaptea . Ceilalţi puşti de vârsta mea sigur îsi petreceau seara prin cluburi sau dormind, dar eu stăteam aici aşteptând ca vestiarul să se elibereze ca să pot pleca acasă.

-Ma poţi ajuta cu asta? spuse un băiat cu părul şaten ce îmi întinse o cravată albastră, iar pulsul îmi acceleră din nou făcându-mă să transpir din abundentă.

-Sigur, am spus luând cravată si făcându-i un nod după care i-am înmânat-o intrând în sfârşit în vestiar. M-am foit căutându-mi hainele lăsate acolo cu câteva in urmă. Tricoul alb era pus pe unul dintre rafturi, mult mai sus decât aş putea ajunge eu. Am tras câteva cutii punându-le una peste asta şi urcându-mă pe ele pentru a ajunge la raftul de sus. Am pus piciorul pe ele tînându-mă strâns de unul dintre rafturi si apucând tricoul. Uşa vestiarului s-a deschis făcându-mă să tresar şi să îmi pierd echilibrul.

,,La dracu " mi-am spus in gând în momentul ce două braţe puternice mi-au cuprins talia făcându-mă să îmi recapăt echilibrul. Imaginea unui băiat cu părul blond si ochii căprui îmi dădea fiori. Avea o figură foarte dură.

-Mike a spus să te duc acasă, a spus el luându-şi mâinile după mine. Te aştept jos, Faith! a spus el accentuându-mi numele.

I-am zâmbit scurt și rece după care i-am făcut semn să iasă. Mi-am scos cămaşa şi şorţul punându-le pe unul dintre rafturi, după care mi-am luat tricoul alb părăsind în cele din urmă vestiarul.Mai multe persoane stăteau lipite de perete aşteptând să intre în biroul lui Mike, iar majoritatea aveau câteva pungi în mână.

Aerul rece se izbii cu putere de pielea mea făcându-mă să regret faptul că nu mi-am luat un hanorac. Mi-am înfăşurat mâinile in jurul trupului apropiindu-mă de băiatul ce stătea sprijinit de  un bugatti.

-Urcă ! a spus el făcându-mi semn înspre uşa din dreapta lui, iar eu am urcat fără a scoate vreun sunet. Mi-am trecut mâinile prin păr aruncându-i o privire băiatului ce mergea în direcţia opusei casei mele.

-Eu stau în cealaltă parte, am spus eu ţinându-mi respiraţia, iar el a surâs apăsând acceleraţia.

-Trebuie să iau un pachet pentru un prieten, după care te duc acasă, a răspuns el scoţându-şi telefonul din buzunar şi apelând un număr. 

Oprii în faţa unui depozit abandonat dându-se jos din maşină fara a-mi spune vreun cuvânt. Am deschis uşa maşinii păşind afară după cele treizeci de minute in care băiatul al cărui nume nu îl aflasem nu se întoarse. Mi-am băgat mâinile în buzunar plimbându-mă in jurul maşinii până când el s-a întors .

-Urcă! a ţipat el trântind portiera în urma lui, lucru care m-a făcut să tresar si să îi ascult ordinele în acea clipă. Nu ar fi trebuit să cobori Faith ! răbufni el îndreptându-se înspre casa mea.

-De unde îmi şti numele? am spus eu muşcându-mi buza inferioară.

-Mike vorbeşte foarte mult de tine, a spus el parcând in faţa casei mele şi întinzându-mi un telefon. Ăsta cred că este al tău, a spus dându-mi telefonul caruia nu i-am observat absenţa. O să ne mai vedem Faith, a murmurat el plecând cu bolidul din faţa casei mele.