Dragoste periculoasă

Capitolul 3 : O șansă la noua iubire

Gândurile Alicei
   
Oare ce vrea să-mi facă? Poate chiar nu vrea să mă rănească? Asta nu contează, tu trebuie să scapi cumva de aici. Sper că, Cristian este bine mă întreb cum este acum și să fie în siguranță!

Gândurile răpitorului
      
Of biata fată! De ce a trebuit să mă pună fix pe mine să o răpesc și care este motivul pentru care șefu m-a pus să o răpesc dintre toate fetele de ce tocmai pe tine. Îmi pari cunoscută parcă te-am mai văzut undeva sau poate cu cineva?!

Povestea lui Alice

Alice a suferit o gravă pierdere în familia ei. Aceasta fiind tatăl ei care a dispărut din senin după moartea mamei sale. La căutat pe tatăl său dar în zadar. Nu a putut găsii nimic nici măcar o mică informație despre viața acestuia sau măcar să știe dacă este în viață.

Acum trăiește cu mătușa Elissabetta și unchiul ei George din  partea tatălui. A rămas cu ei în speranța de a găsi câte ceva despre tatăl său.

Revenind la prezent după ce se așternu lumina zilei Cristian se trezi văzând că Alice nu este lângă el, s-a speriat puțin dar s-a gândit că poate o fi la toaletă sau vorbind cu doctorul. A căutat-o dar în zadar nimeni nu a văzut-o plecând din salon sau din spital.

Alice se trezi se uită puțin prin jur apoi s-a dat jos din pat și a mers către ușă deschizând-o încet. Văzu un hol lung și luminat simți cum cineva pune mâna pe umărul ei drept și când s-a întors era răpitorul s-a speriat atât de tare încât ia dat lacrimi în ochi.

Alice:- Ce faci în spatele meu?! Spuse ea supărată...
Răpitorul:- Am venit să văd dacă te-ai trezit... Dar ce ai de plângi?
Alice:- Nu plâng!
Răpitorul:- E nu plângi ba o faci zi ce ai pățit?!
Alice:- Plâng din cauză că mai speriat tu ce alt motiv aș mai avea...
Răpitorul:- Scuze nu știam! zise el cu un mic rânjet pe față...
Alice:- Bine...
Răpitorul:- Ți-e foame?
Alice:- Nu! dar nici bine nu ia răspuns că burtica a început să gheorăie...
Răpitorul:- Burta te-a dat de gol! zice el cu un mic chicotit...
Alice:- Nu vreau!
Răpitorul:- Stai liniștită mâncarea nu este otrăvită... dându-și ochii peste cap. Vino și ai să vezi ce îți voi pregăti!

Alice a mers cu el până la bucătărie, acesta o întrebă ce vrea să mănânce. Ea vroia clătite. Și uite așa răpitorul a început să-i facă clătite.

Răpitorul:- Of ce prost sunt am uitat să mă prezint eu sunt Lucas, tu cum te numești?
Alice:- Alice!
Lucas:- Frumos nume!
Alice:- Mulțumesc!
        
           Gândurile lu Alice
   
Oare ce vrea Lucas de la mine? Doamne sper că Cristian e bine mă întreb dacă s-a trezit?! Cred că sigur în momentul ăsta mă caută prin spital! Dacă nu o să-l mai revăd vreodată ce voi face? Eu îl plac dar el nu cred că mă place la fel cum îl plac eu. Oricum sper că e bine. Tot ce-mi doresc acum este să merg acasă chiar dacă se poartă destul de frumos eu tot cred că are el ceva în minte.
   
            Gândurile lui Lucas

Oare este bine? Pare puțin pusă pe gânduri. Of doamne aș vrea ca totul să fie mai ușor dar nuuu... Eu trebuie să fiu dădacă. Totuși e bine că e cam ascultătoare și nu trebuie să folosesc forța pentru a o cuminți sau să o închid în cameră!

Lucas:- Masa este gata!
Alice:- Mulțumesc! zice ea puțin rușinată...
Lucas:- Alice, aș vrea să te cunosc mai bine. Ce zici?
Alice:- Bine... Cam ce ai vrea să afli?*Ce are de gând? Cum de vrea să afle mai multe despre mine mi-e puțin cam frică cine știe ce va face... El este răpitorul iar eu victimă, cum se face că el se poartă așa de frumos cu mine. Vreau acasă cu Cristian să fiu alături de el sper că se simte bine și că nu are nici o problemă.*
Lucas:- Păi câți ani ai? Și de unde ești?
Alice:-Am 15 ani. Sunt din Constanta.* Dar fiind victima ta nu ar trebui să ști totul despre mine? Cum se face că nu știi, ori ai chef de glumă sau ceva de genul cine știe ce ai tu în minte.*
Lucas:-Ce mișto și eu!
Alice:-Lucas vreau acasă! Lângă unchii mei cu Cristian tot ce vreau acum este să merg acasă!
Lucas:-Îmi pare rău Alice dar nu pot!
Alice:-De ce??? spune izbucnind în lacrimi neputând să se mai abțină...
Lucas:-Trebuie să mă asigur că nu vei spune nimănui nimic!
Alice:-Jur că nu voi spune nimic. Te rog!
Lucas:-Chiar nu pot, scuze!
Alice:-Atunci pot măcar să-i revăd fără să interacționez cu ei? Te rog! Prietenul meu cel mai bun este în spital cine știe în ce stare este. Te roog!
Lucas:-Bine dar promite-mi că nu vei interacționa cu ei!
Alice:-Promit!
Lucas:-Oricum după ce termină șefu cu tine te va lăsa să te întorci la vechea ta viață!
Alice:-Dar ce vrea de la mine? căzând câteva lacrimi pe obrazul ei...
Lucas:-Nu știu! Scuze!

Atunci o lua în brațe și îi șterse lacrimile de pe obrăjorii roși... Ia promis că după ce totul să va termina o va aduce acasă în siguranță și că nu va lasă pe nimeni să o rănească... Fața de  înroși și îi răspunde la îmbrățișare.

Povestește Cristian

A doua zi am fost externat din spital și am mers acasă la mătușa ei dar nu era nici acolo și atunci bănuiala mea se afirmă că a dispărut, am devenit din ce în ce mai agitat întrebându-mă unde a plecat?

A treia zi a mers la școală cu gândul că poate o va vedea acolo. Le-a întrebat pe prietenele ei cele mai bune dacă a venit azi la școală dar ele au spus că nu.

Povestește Alice

A doua zi Lucas ma dus la școală pentru al vedea pe Cristian dar nu de aproape. Eram nerăbdătoare să-l vadă. Când a ajuns la școală l-am văzut în curtea școlii vorbind cu o fată. Mă bucur știind că este bine! Dar apoi am văzut cum cea cu care vorbea îl sărută și apoi după ce au întrerupt sărutul el a luat-o și a sărutat-o iar. Inima mea în mii de bucăți s-a rupt și am izbucnit în plâns știa că nu are nici o șansă cu el și a căzut jos leșinând. Lucas se sperie puțin și a încercat să mă facă să-mi revin dar nu reuși, speriat m-a dus la spital pentru a mă face bine.