Dragoste periculoasă

Capitolul 11 : Pericolul dă năvală

Povestește Alice

Am început a povesti întâmplările noastre de când ne-am despărțit. Am observat că este târziu dar tata a insistat să rămânem aici cu el. Mă bucur că ne-am reunit dar întrebarea mea este ,, Cât timp va dura acest vis minunat și când se va transforma într-un coșmar?", nu vreau să ne despărțim iar, vreau să trăim împreună ca înainte să moară... mama. Îmi este foarte dor de ea dacă aș mai putea să o văd încă o dată aș face orice. Mă bucur că ne-am reunit suntem aproape toți.
Lucas: Alice... Ești bine? spune acesta fluturând mâna prin fața mea pentru ami atrage atenția.
Eu: Ce... Da, sunt bine!
Lucas: Mie nu-mi pari așa... La ce te gândesti?
Eu: La nimic. Mă bucur că-mi văd în sfârșit tatăl.
Lucas: Ok...
Tata: Scumpo, vreau să știi că nu sunt în siguranță și nici voi nu veți fii dacă mai rămâneți cu mine.
Eu: Tată, înțeleg!
Tata: Ai găsit scrisoarea pe care ți-am lăsat-o?
Eu: Da...
Tata: Atunci știi de ce am plecat de lângă voi fără să spun ceva...
Eu: Da, dar asta se poate schimba, puteam fii o familie din nou.
Tata: Alice, scumpo nu înțelegi pericolele în care te bagi și nu vreau să pățești ceva...
Eu: Tată înțeleg, DAR NU VREAU SĂ TE PIERD IAR!!! i-am spus izbucnind în lacrimi și ridicând tonul la el. Scuze nu... Nu am vrut. Atunci am fugit în fosta mea cameră. Apropo în casa asta am crescut eu... După 5-10 min în care am plâns non stop de aude un ciocănit la ușă.
Eu: Intră...
Lucas: Sunt eu. Ești bine?...
Eu: Da...
Lucas: Iubire ști că pe mine nu mă poți minți, haide spune ce este.
Eu: Nu, nu sunt deloc bine... Am spus și izbucnind iar în lacrimi.
Lucas: Așa descărcate, sunt aici cu tine. Totul este bine, nimeni nu-ți va face rău. Am stat așa o vreme în brațele lui în care am plâns și când m-am simțit obosită de la atâta plâns și am adormit în brațele lui mă simțeam cu adevărat în siguranță în brațele lui. Când m-am trezit eram tot în brațele lui, mă simt în siguranță nu aș mai vrea să mă trezesc din acest vis minunat dar dintr-o dată se aude un foc de pușcă din sufragerie. Tresar din pat la fel și Lucas, ne luăm amândoi puștile de la spate și coborâm ușor în hol. Nu este nimeni dar e bine să fim precauți aud ceva din spatele lui Lucas mă întorc și trag în cel pe care îl țintise pe Lucas al meu.
Eu: Nimeni nu se atinge de familia mea!
Lucas: Frumos și mulțumesc!
Eu: Nu ai pentru ce acum să-i căutăm și pe ceilalți.
Lucas: Da.
Am mai căutat prin casă până am auzit câteva voci cunoscute. Ne-am despărțit iar eu am intrat într-o cameră imensă și i-am auzit vocea tatei l-am căutat și l-am găsit într-un final era amenințat de un om mai bătrân nu știu cine era m-am strecurat pe la spatele lui și l-am amenințat punându-i pistolul la cap.
Eu: Lasă arma jos că altfel îți voi zbura creierii. Acum!!! Acesta a lăsat arma și a dat cu piciorul în ea încât să ajungă la tata. Când să-l împușc fratele meu a dat buzna în cameră și mi-a atras atenția în secunda următoare bărbatul acela mi-a zburat pistolul din mână și am fost nevoită să luptăm fără arme. A urmat o luptă cum vezi doar în filmele de acțiune nici nu știam că mă pot feri și lovi atât de bine. La un moment dat am văzut pușca nu era departe am încercat s-o iau și într-un final am reușit în clipa când era să mă înjunghie cu un cuțit i-am zburat creierii. Lucas m-a văzut și imediat după ce totul s-a terminat m-a luat în brațe și eu la fel.
Eu: Tată ești bine?
Tata: Da, sunt bine... Tu ești?
Eu: Da sunt! Băieți sunte-ți bine???
Toți în cor: Da!
Lucas: Ce frică mi-a fost că te voi pierde.
Eu: Stai liniștit nu m-ai pierdut sunt bine. Trebuie să plecăm de aici acum!
Tata: Sunt total de acord.
Robert: Și unde vom merge?
Ștefan: Nu-i problemă știu eu unde să mergem, dar mai întâi să plecăm de aici înainte să mai vină și alții.
Eu: Da!

Am plecat cu toți împreună, acum mergem în Los Angelles Ștefan a zis că știe el un tip unde să ne poate ascunde și să ne protejeze. Eu vreau foarte mult ca după toate întâmplările astea să trăim ca o familie din nou. Asta este tot ce îmi doresc. Acum suntem la aeroport cumpărăm bilete pentru următorul zbor spre Los Angeles. Imediat cum am urcat în avion am și adormit eram frântă de oboseală și am adormit cu capul pe umărul lui Lucas.

Povestește Lucas

Am văzut că a adormit pe umărul meu îmi plăcea să o privesc cum doarme era așa scumpă îmi doresc să nu fii trecut prin toate astea, nu vreau să pățească ceva. O iubesc extrem de mult nu știu ce aș face dacă i sar întâmplat ceva.

Hei toată lumea îmi pare rău că nu am mai postat dar cu școala și pregătirile și tezele nu am mai avut timp nici idei. Am postat o nouă poveste ,,Îndrăgostită de un vampir" sper să vă placă voi poasta noi capitole oricând voi avea idei vă pup.