𝚃𝚎𝚊𝚛🦋

𝔸𝕥𝕪𝕔𝕙𝕚𝕡𝕙𝕠𝕓𝕚𝕒

Jimin pov.
În sfârșit, ultima oră pe ziua de azi . Aseară am repetat pana târziu dansul pentru că am vrut să iasă perfect. Desigur, asta înseamnă că abia am putut dormi 4 ore. Eram pe cale să adorm de câteva ori, dar noroc cu Tae care se pare că și-a exersat ținta pe mine, aruncând toată ziua cu bilețele chiar și când eram perfect treaz. Asta până a fost prins de profesor, și am putea spune că e foarte posibil să fie dat afară de la curs dacă o ține tot așa.

În sfârșit clopoțelul sună. Îmi strâng repede lucrurile și mă îndrept spre ieșire, acolo unde știu că mă așteaptă Taehyung de obicei. Nici nu mă apropii bine de el că mă trezesc tras spre ieșirea din facultate.

–În sfârșit! Hai mai repede. Trebuie să ne pregătim, altfel nu vom mai prinde nimic din prăjiturile lui Jin! Știi bine că cele cu ciocolată sunt preferatele mele. I-am spus să le facă pentru petrecere. Probabil va sta toată ziua cu iubitul lui, așa că vreau să mănânc cât de multe pot cu ocazia asta. Niciodată nu ma lasă să mănânc mai mult de 10! Ha! Azi pot sa înfulec triplu! NU! De 10 ori mai mult! BA NU! SUNT TOATE ALE MELE! NU LE ÎMPART! Bine... poate îți dau ție una. Poți s-o împarți cu vecinul ăla sexos dacă vrei. DAR ATÂT!

Continua să vorbească, târându-mă de-a lungul străzii. Oamenii se uitau ciudat la noi, mai ales văzând că începusem să mă împiedic în propriile picioare.
–Stai, ce? TAE!
–CE?
–Despre ce tot vorbești?! Și mergi mai încet. Era să îmbrățișez asfaltul de prea multe ori deja!

Încetini pasul și se uita la mine gânditor.
–Să îmbrățișezi asfaltul...? Ce idee buna! Ar trebui să încerc și eu cândva. Îți dai seama ce singur se simte? În mod clar are nevoie de o îmbrățișare. Mai ales că noi îl tot călcăm în picioare în fiecare zi și-

Nu a apucat să termine pentru ca l-am întrerupt eu, –sătul de atâtea aberații.
–TAE! Vorbesc serios! Unde mergem și despre ce petrecere vorbești?
–Despre petrecerea din seara asta dată de iubitul lui Jin. Suntem invitați.
–Namjoon? În seara asta? De ce nu mi-ai spus?!
–Ba am făcut-o! Asta era în ultimul bilețel.

M-am încruntat amintind-mi de bilețelul pe care l-am aruncat direct în bancă, fără ca măcar să mă gândesc să-l citesc. Îmi ridic privirea complet debusolat la Tae care acum era ocupat cu studierea unui gândac.

–Nu cred că vin..
–CE? De ce?! strigă acesta scăpând gândacul din mână,urmând să îi ceară scuze imediat după.
–Am atâtea de făcut pentru mâine...Săptămâna asta avem examenele de final de semestru și la sfârșitul lunii am audiția aceea. Am atâtea de îmbunătățit atât la melodie cât și la dans! Și să nu mai zic de proiectul și de temele pentru mâine. Și în plus trebuie să-l verific pe NamSun..
–Uite... În ultimul timp abia ai putut respira. Te-ai îngropat singur în muncă! Mai mult ca sigur o să iei audiția și o să-i dai pe spate pe toți cu dansul și cântatul tău. Ai învățat mereu și ești la zi cu fiecare temă. Eu nu mi-am făcut nici măcar o singura temă tot semestrul! Și nici n-am învățat! Și am doar un caiet pe care scriu la toate materiile... de anul trecut!

Am murmura un mic "se vede'' sarcastic, Tae dându-și ochii peste cap și dregându-și vocea amuzat.
–Continuând! Sunt sigur că vei reușit atât la examene cât și la audiție. Dar îți faci prea multe griji! Abia te odihnești fiindcă preferi să mergi la studio și să-ți repeți nenorocita de coregrafia sau cântatul. Ar trebui să te relaxezi puțin. Chiar ai nevoie..

Mi-am ferit privirea, îndreptând-o spre soarele ce coboara încet pe cerul plin de culoare al apusului.
Poate are dreptate..

Chiar dacă tot am mii de îndoieli legate de audiție și sunt aproape sigur că n-o voi lua, o pauza mi-ar prinde bine.

Am oftat, făcând din nou contact vizual cu Tae.
–Ok..
Asta a fost de ajuns ca să-l aud țipând de bucurie, următorul lucru simțit fiind îmbrățișarea sa caldă. M-am înroșit imediat, rușinat.
–T-tae! O să întârziem dacă mai stăm mult,mai ales că trebuie să-l verific și pe NamSun...
–Bine, bine.

Cu asta am pornit din nou, de data asta destinația fiind apartamentul meu.

Când am ajuns, m-am dus repede în cameră să caut haine potrivite, atât pentru mine cât și pentru Tae. Nu mai avem timp să mergem și la el.
M-am îmbrăcat repede și am ieșit pentru a-i înmâna și lui schimbul de haine dar am fost întâmpinat de țipătul lui Tae, acompaniat de miorlăitul enervat al lui NamSun.

Acum că stau să mă gândesc, ăștia doi nu s-au înțeles niciodată în ciuda iubirii pentru animale a lui Tae.

Intru în living, găsindu-l pe Tae într-un colț al camerei în timp ce NamSun stătea liniștit pe canapea. Acum am observat și că avea o zgârietura pe mână.
–PISICA DIAVOLULUI! AM VRUT DOAR SĂ STAU PE CANAPEA ȘI M-A ATACAT! EU NU I-AM FACUT NIMIC! PE CUVÂNT! CU SIGURANȚĂ PISICA ASTA E POSEDATĂ SAU CEVA!

Am început să râd în timp ce m-am așezat pe canapea lângă motan, acesta ridicându-se imediat și făcându-și loc în poala mea. Am început să-l mângâi drăgastos, făcându-l să toarcă încet, fericit. I-am întins hainele băiatului speriat ce se uita cu neîncredere la mine.
–Jur! E ceva paranormal și cu tine și cu lighioana asta a ta!

Cu aceste ultime cuvinte, luă perechea de blugi și cămașa din mână mea, trecând repede pe lângă canapea, țintind direct spre baie.Cu o ultimă privire peste umăr se asigură parcă de faptul că e în siguranță. Am zâmbit și mi-am ațintit ochii spre ceasul mare din perete. Șase și 42 minute, seara.. Zâmbetul mi-a pierit instantaneu.

Oare ar trebui să mă duc..?

.

.

.

atychiphobia(n.);the fear of failure; fear of not being good enough