𝚃𝚎𝚊𝚛🦋

ℕ𝕖𝕡𝕖𝕟𝕥𝕙𝕖

Autor pov.
În dimineața următoare, spre surprinderea lui, Jungkook se trezi primul.
Afară era încă întuneric și geamurile erau aburite iar mici stropi se prelingeau pe suprafața acestora.
Jungkook se întoarse pe o parte, privindu-l pe băiatul care dormea buștean lângă el.

În depărtare se auzeau tunete, iar camera mai era luminată din când în când de câte un fulger. Vremea de afară și răcoarea din cameră care le infiora pielea expusă celor doi, îl tentau pe Jungkook să se lipească de pieptul lui Taehyung, să îi cuprindă trupul cu brațele, să se acopere cu toate cearceafurile disponibile și să adoarmă la loc.

Se întoarse din nou, spre noptieră de data asta, căutând-și telefonul, însă găsindu-l pe al lui Tae.
Știa că era greșit ceea ce urma să facă însă nu s-a oprit.
Acesta i-a deschis telefonul lui Tae fiind întâmpinat de zeci de mesaje și apeluri pierdute de la un anume Chim-Chim.

Probabil ciudatul ăla, Jimin..  gândi Jungkook.

Chim-Chim🐣
Subiect:
Mesaj:Tae unde ești?? Sper că ești bine și că nu mai ești la cafenea! Te rog sună-mă!

Mesajul îl făcu pe Jungkook să strambe din nas iar sprâncenele i se uniră ușor.
Părea urgent.
Curiozitatea punea stăpânire pe el în timp ce deschidea mai multe mesaje de la Jimin.

Chim-Chim🐣
Subiect:
Mesaj:Tae te rog răspunde-mi! URGENT!

Chim-Chim🐣
Subiect:
Mesaj: Au fost niște împușcături.. oameni cu cuțite... sau, ceva de genul, nu știu...,sunt speriat. Namjoon e rănit!

Frica și panica îi acaparaseră acum sufletul bietului băiat.
Namjoon e rănit.

Chim-Chim🐣
Subiect:
Mesaj: Ești cu Jungkook? Yoongi îl caută peste tot! A zis ca vei fi in siguranță cu el așa că te rog, te rog Tae! Nu face nimic prostesc cum faci de obicei, stăpânește-te și stai cu Jungkook. Spune-i să îl sune pe Yoongi cât de repede poate!

Însă un mesaj i-a atras în special atenția băiatului.

Chim-Chim🐣
Subiect:
Mesaj: Îl vor duce la spital pe hyung și va fi bine.

Iar el știa că singurul spital la care ar fi putut să îl ducă era cel din apropierea sediului mafiei. Acela unde Kana era doctor.

Lăsa repede telefonul de unde îl luase, și scotoci prin dulap.
Se îmbracă rapid, cu mâini tremurânde. Trebuia să ajungă cât mai repede la Namjoon.

Se îndreptă spre ușa, își luă geaca, fularul și bocancii.
Înainte de a pleca, privi în urma sa încă o dată. Uitându-se la Tae, acesta scoase o bucată de hârtie din buzunar și un pix, lăsându-i băiatului un mesaj pe care să îl vadă când urma să se trezească.

Un mesaj dur, după părerea lui, care urma să îi spună lui Tae ce tip de relației aveau, sau mai bine zis, nu aveau, cei doi.

Cu o ultimă privire, acesta ieși cu pumnii încleștați și mușcându-și cu putere buza inferioară.

.

.

.

Pleoapele lui Jimin începuseră să se miște abia pe la amiază.
Când simți ceva umed pe față, primul lui gând a fost că NamSun era de vină. Dar blana lui Namsun nu era atât de lungă și aspră.
Și de asemenea, NamSun nu respira într-un ritm atât de alert, nu saliva și nici nu avea atâta energie.