Love without rules

10. Pentru prima oară

         10. Pentru prima oară.

Kendall's POV...

-Jai, ce sunt astea? am întrebat înlăcrimată.

Peste tot se aflau lumânări iar pe pat cât şi pe noptieră erau petale de trandafiri.

Asta era. Era prima oară. Urma să fac asta pentru prima oară. Nu ştiu nimic, absolut nimic despre asta. Mi-am înlăturat lacrimile existente pe obrajii mei şi am păşit spre el.

-Ai mâncat deja, nu? a întrebat sarcastic.

-Da, am răspuns râzând.

-În regulă, poftim, a spus întinzând un pahar de şampanie spre mine.

Am luat paharul şi am luat o gură din conţinut. Era dulce şi asemănător cu cel pe care Mia l-a comandat. Am zâmbit şi am aşezat paharul înapoi lângă stilcă şi paharul lui.

-Ar trebuii să închidem asta, a zis mergând spre uşă.

Deodată ce cheia a fost învârtită în broască şi uşa s-a închis m-am speriat. Sangele meu pulsa cu atâta putere că nu aveam stare. Emoţiile mele mi-au urcat până în gât şi nu mai puteam zice nimic. Jai a văzut cât de tensionată eram şi s-a apropiat uşor de mine.

Am primit un sărut cast urmat de altul şi încă unul, toate pe buze, obraz şi nas. Am râs şi asta credea că m-a destresat. Din potrivă, cel mai rău era acum. Mi-am pus braţele în jurul său şi l-am sărutat. Am fost obligată să-mi urc picioarele în jurul său aşa că am acceptat cu teamă. Picioarele lui Jai au început să se mişte în timpul sărutului. Am fost întinsă pe patul nostru mare şi pufos, revenind la postura din acea seară. El peste mine, eu speriată sub el. Am renunţat la geaca mea aşezând-o pe podea. Lacrimile au revenit în ochii mei şi cu greu le-am menţinut acolo. Jai s-a aşezat peste mine sărutându-mă cu cea mai mare grijă.

-O să fie bine, promit, s-a auzit glasul său minunat. O să am grijă.

Am pufnit în plâns. Fără să vreau lacrimile curgeau şiroaie şi cu greu ascundeam suspinele.

-Iubito nu... te rog nu plânge, a zis revenind cu privirea spre mine.

Greutatea lui s-a suprapus cu a mea şi mi-a sters lacrimile îmbrăţişându-mă.

Sunt alţii care păţesc mai rele. Sunt alţii care păţesc mai rele. Sunt alţii care păţesc mai rele. Nu! Nu sunt. Mintea mea nu mă ajuta. Încercam să mă calmez şi să accept situaţia dar nu puteam. Jai a renunţat uşor la tricoul său până când a revenit asupra mea la bustul gol. M-a sărutat uşor şi i-am simţit mâinile cum caută fermuarul rochiei mele. Mi-am lipit fruntea de umărul său şi cu fiecare secundă care trecea spatele meu devenea mai gol. Rochia mea a fost trasă de pe mine şi mulţumesc Domnului că aveam lenjerie asortată.

Mi-a analizat corpul, rânjind satisfăcut. Obrajii mei au devenit roşii ca focul. Sărutarile sale au plecat de la buzele mele la gat, maxilar. Pielea mea a ajuns iar să se înfoace şi acum realizam de ce. Săruturile lui mă provocau astfel.

-Linişteşte-te te rog, a spus implorând.

-Sunt bine, am minţit strângând din ochi.

A răsuflat uşurat muşcând minciuna şi a continuat să sărute pielea gâtului meu.

Am observat că mâinile sale umblau la cureaua lui şi asta mi-a readus lacrimile. Îmi este frică, ca şi de moarte. Oricum s-ar fii întâmplat dar nu suport durerea. Nu vreau durere. Nu pot să suport durerea.

-Ce faci? am întrebat fără să vreau.

-Îmi dau jos pantalonii, a spus râzând de stângăcia mea.