Capitolul III
Eram intr-o padure intunecoasa copacii avand frunze ruginii,unele chiar cazute pe jos.Scena imi era atat de familiara.Peste lac se asternuse ceata ce continua sa se extinda,afara fiind intuneric.Niste frunze trosnira.M-am uitat in partea mea dreapta.Doua copile poposira cateva secunde pentru a isi trage sufletul.
-Ruxandra,imi e frica...
-Si mie Daria,dar nu ne putem intoarce chiar acum.In data mi-am amintit scena. Cand eram mica fusesem data in grija bunicii Mihaela impreuna cu surioara mea Daria deoarece parintii erau ocupati si se intorceau dupa noi cand veneau din treburile lor.Bunica Mihaela era cel mai rau cosmar al copilarie mele si a Dariei. Pe la zece ani ma hotarasem sa evdez din casa bunicii,lundu-mi surioara pe propria-mi raspundere.Cand faceam popasuri de cateva secunde se agata strans de piciorul meu
;eu simtindu-i bataiile inimii.Fiind mai micuta ca mine obosea mai repede asa ca trebuia sa o iau in brate;desi nu numai ca ma incetinea ci si ma obosea,dar daca ar fi fost asta problema!Problema a fost ca la unsprezece ani fusesem operata la coloana deoarece o tinusem prea mult pe soru-mea in brate si depusesem efort fizic si alergand cu ea.
-Crezi ca o sa ne gasim parintii?
-Da.Momentan nu mai putem da inapoi.Daca ne prinde bunica Mihaela s-a zis cu noi.Asta era momentul cand gasiseram intr-un copac gros o scorbura unde sa ne ascundem.Daria avand doar patru ani nu avea experienta mea in urcat prin copaci.O pusesem sa se urce in spatele meu si sa se tina cat putea ea de strans si cu picioarele si cu mainile de mine. Urcasem sa zic cam sase metri Pana ajunsesem la scorbura.Daria dormise ghemuita cu capul pe pieptul meu.Cei drept afara era foarte frig.Eu nu prea dormisem.Stateam cu frica si planuiam urmatori pasi.Dimineata Daria inca dormea asa ca am luat-o incet in spate si am coborat si mai atent din copac;dupa care am luat-o din nou la fuga pe unde nu erau frunze si ramurele uscate ca sa o trezeasc pe micuta.Inainte cu 5 metri sa ajung la o sosea am facut greseala sa calc pe o ramurica uscata iar micuta Daria se trezi.
-Ruxandra,unde suntem?
-Ssss,culca-te la loc,nu mai avem mult.Stai linistita.Daria se zbatu putin semn ca vroia sa coboare.Am lasat-o jos si am fugit mai departe.Zariram o benzinarie unde era o masina identica cu a parintiilor nostrii.Doi oamneni iesira.Erau parintii nostrii.
-Daria,eu nu mai pot sa alerg,sunt obosita.Du-te tu vin si eu imediat;si povestestele tot sa nu omiti nici macar un detaliu.
-Bine.Daria fugi repede pe strada pana la benzinarie si incepu probabil sa povesteasca.Apoi parintii mei ma vazura si pe mine.Ma chemara prin semne.M-am ridicat de langa copacul unde zceam si am incercat sa fug la parintii mei.O masina veni ca din senin.Nu am mai avut timp sa evit impactul si am fost izbita in plin.
Niciunul din parintii mei nu mai avusese timp sa sara sa ma ia.Masina opri iar soferul iesi sa vada ce tragedie facuse;parintii mei venira in fuga cu sora mea ce privea ingrozita toata scena.O lumina puternica se asternu asupra mea .Am ridicat mana si parca ma transformam incet in stana de piatra si in final incepeam sa ma sparg in bucatele mici.Am deschis ochii confuza.Nu stiam daca eram in spitalul unde fusesem dusa la zece ani...M-am uitat la mainile mele iar apoi m-am trezit speriata cu o durere ingrozitoare la umarul drept.
-Sunteti bine?Mi-a luat putin timp sa vad cine era.Era William
-Domnul Dylan Cooper?!Ce cautati aici?!
-Am aflat de micul incident.Harry nu stie nimic.M-am asigurat ca fii mei stau cu el si vegheaza sa nu se uite la televizor.
-Ce s-a intamplat?
-Ei bine ati reusit din nou sa ii salvati viata sotului dv.
-In-cre-di-bil!Am spus intinzandu-ma incet pe spate.Totul fusese o chestie de moment.Nu eram in spitalul in care fusesem la zece ani.Dar ce fusese cu mine,
