Capitolul VII
Am stat cam pana la zece noaptea sa il astept pe Aaron.Cand veni avea ceva pus la bord.
-Aaron,ce ai patit?
-Nu te intereseaza,da-te laoparte.Pe un ton jos si foarte sever.Daca se astepta sa ii ascult ordinele in casa mea se insela amarnic.
-Ba ma intereseaza.
-Da-te.Imi ordona el pe un ton gros dandu-ma laoparte din calea sa.
-Sa iti amintesc ca nu esti in casa ta si nu imi ordoni mie ce si cum sa fac.E casa mea eu sunt stapana aici.William cobora cu ursuletul in brate si frecandu-se la ochi de somn.Vorbele mele insa il enervasera atat de mult pe Aaron incat se intoarse spre mine si dadu cu pumnul in perete la cam 2 cm de capul meu.Nu ma sperie,imi pastram destul de bine calmul.
-Tu sa nu imi vorbesti mie asa!
-Sa nu iti inchipui ca ma sperii Aaron.Daca o data iti mai manifesti furia fata de copil de dau in suturi afara din aceasta casa!I-am spus inca calma si linistita.Stiam ca nu are ca sa imi faca.Ma trase de langa perete si imi dadu o palma puternica peste fata reusind sa ma tranteasca la pamant.
-Mami!Sari Bietul William in apararea mea;incercand sa ma ajute sa ma ridic.Desi ma lovise nu imi era frica.
-Du-te in camera ta...I-am spus ferindu-mi privirea.Will,ca un copilas ascultator fugii cu o trgaere de inima,friica si lacrimi in ochi sus in camera sa.M-am prins de balustrada de la scari si m-am ridicat;intorcandu-ma spre el.In aceea secunda de ameteala cand m-am intors mi-a dat cu pumnul si piciorul in burta determinandu-ma sa cad;si desi imi vedeam sfarsitul in fata cohiilor nu imi era frica de el. Find sigura ca nu terminase am asteptat urmatoarea lovitura insa nu a mai venit. Privirea imi era impaienjanita;insa mainiile lui Liam ma prinsera de brat si ma ajuta sa ma ridic.Cand mi-a mai revenit putin privirea l-am vazut pe Harry ce ii daduse doi pumni zdraveni lui Aaron si scase un pistol pentru a-l speria si a fugii ceea ce s-a si intamplat.Liam ma ajuta sa merg pana la canapea si ma ajuta sa ma si intind cu ocazia asta.Imi aduse o compresa rece ce mi-o puse pe burta.Gemeam de durere;insa privirea imi revenise.
-Mama esti bine?Ma intreba Harry punandu-si mana pe fata mea.
-Da,cred...
-Si prin asta se refera ca nu e bine,spuse Liam.
-Poftim?
-In general cand mamele sufera incearca sa ascunda chestia asta de copii lor; iar cand copii intreaba raspunsul e la fel de fiecaredata:"Da,ma simt bine" dar defapt se simt groaznic;asta pana la o varsta de cand copii cresc si se mai desteapta si isi dau seama ca mama nu se simte bine.E o chestie instinctiva.Nu Harry?
-Da.
-Si in general mamele au chestia de a simtii daca copiilor lor li se intampla ceva bn aici nu ma bag si eu si Erik pentru ca...
-Eu as zice sa va bagati si voi in oala asta pentru ca tot copii mei sunteti. Si la voi ca si la Harry Will sau Erika simt.
