Life is complicated

Capitolul 4

Christian's P.O.V

Ce bine că am reușit s-o conving. Nu știu ce m-aș face fără ea. O iubesc chiar foarte mult, dar nu vreau să știe asta, încă. Prefer să las totul așa până face 18 ani. Și chiar dacă va trebui să fiu servitorul ei timp de o lună, se merită s-o am ca „iubită” o seară.

Am uitat să-i spun că petrecerea e în seara asta. Merg la ea s-o anunț.

Ies din camera mea și mă întrept către a ei.

Bat la ușă, pentru că sigur va țipa la mine și îmi va face morală că am intrat fără să bat.

Mi-a deschis ușa cu un zâmbet atât de drăguț. Îi iubesc zâmbetul ăsta. Dar să trecem peste. Mi-a răspuns indiferentă și plictisită:

- Ce mai vrei?

- Doar voiam să-ți spun că petrecerea e în seara asta.

Aveam un zâmbet tâmp când am văzut că Becca era mai agitată decât un cocoș după ce i s-a tăiat capul.

- Acum îmi spui?! Habar n-am cu ce să mă îmbrac! Intră puțin, nu mai sta în ușă.

Wow! Rebecca m-a invitat la ea în cameră, sigur s-a întâmplat ceva cu ea.

- De ce stai în picioare? Stai și tu măcar pe pat. Până nu mă răzgândesc, că apoi te pun să stai pe podea.

Și-a afișat un zâmbet drăguț pe față. Îmi venea s-o sărut, dar nu puteam.

S-a dus spre dressing și a început să probeze mai multe haine și mereu îmi cerea sfatul. Mie îmi plăcea cu tot ce se îmbrăca, însă o singură îmbrăcăminte o punea în evidență: o rochiță mulată albastră care îi venea puțin peste fund și niște pantofi cu toc subțire de 15 cm tot albaștrii. Și mai ales că ea are ochii albaștrii și parul blond, îi stă super.

- Stai! Nu te mai schimba! Arăți foarte bine așa! Eu te sfătuiesc să rămâi așa!

I-am zis eu cum un zâmbet larg pe față.

- Dacă ție îți place, atunci voi rămâne așa!

Îmi zice în timp ce își arată din nou zâmbetul ăla drăguț.

- Chris, du-te și pregătește-te și tu! Să nu întârzii! La 19:30 să fi la mine la ușă.

- Ok.

Am ieșit din camera ei și am mers în a mea. Încep să mă pregătesc și eu. Îmi caut costumul meu cel nou prin dulap și pantofii de anul trecut. Mai întâi îmi fac un duș, iar apoi trebuie să trec la acțiune.

Rebecca's P.O.V.

Îmi place să mă prefac iubita lui Chris. Îl iubesc foarte mult, dar nu-i pot spune asta, nu incă.

În fine, mă duc să fac un duș, apoi mă îmbrac cu rochia care i-a plăcut lui Chris. Dabia aștept să merg la petrecere cu Chris. Trebuie să mă fac frumoasă, nu că nu aș fi frumoasă naturală, dar puțin machiaj nu strică. 

Este 19:20. În 10 minute trebuie să vină Chris. Vreau foarte mult să-l văd. Ooo, stai! Am uitat să-mi pun pantofii. Oh, nu! Nu-mi găsesc pantofii! Unde sunt?! Uff! În sfârșit i-am găsit!

Aud un ciocănit. Cred că e Chris. Mă uit la ceas și dabia e 19:25. Deschid ușa și spre surprinderea mea am văzut-o pe mama.

- De ce ești așa gătită, draga mea?!

Mă întreabă mama ușor surpinsă.

- În primul rând, nu-mi mai spune „Draga mea”, iar în al doilea rând, merg la o petrecere cu Chris, așa că mulțumesc de vizită!

Și zicând asta, i-am inchis ușa în nas.

M-am uitat la ceas, era 19:30, în câteva momente trebuia să apară Chris. Aud un ciocănit. Știam că e Chris pentru că îl auzisem când a zis „Aștept de mult această zi!” fix când a ajuns în fața ușii, așa că i-am zis să intre.

- De und... wow! A-arăți minunat! Nu am cuvinte!

- Mulțumesc! Și tu arăți...wow... adică, îmi place!

Ne-am îmbrățișat, iar eu, fiind mai îndrăzneață și știind că și el vrea, dar nu încearcă, l-am luat de mână și l-am pupat dulce pe obraz.

- C-ce a fost asta?!

M-a întrebat foarte uimit, dar bucuros.

- Hei, trebuia să mă revanșez. Îți rămăsesem datoare cu un pupic de azi de dimineață.

- Nu rămăsesei, dar mă bucur că ai gândit așa.

- Bine, atunci, îmi vei rămâne tu dator cu un sărut!

După ce am terminat propoziția, l-am sărut pasional în timp ce mi-am încolăcit ușor brațele în jurul gâtului lui, iar el și-a pus mâinile pe șoldurile mele. Ne-am oprit după un minut și am plecat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ne-am urcat în mașină și am pornit la drum.

Heeei! Știu că ieri nu am postat, dar azi am facut cel mai lung capitol de până acum. Sper să mă revanșez față de voi :) Vă puuup! :*