Poate că-l iubesc pe Chris, dar nici chiar așa.
Am intrat într-o cameră și i-am văzut pe Kevin și Ray care vorbeau.
- Ce căutați aici?!
Au întrebat ei surprinși.
O, da, am uitat să vă spun cine sunt ei. Kevin și Ray sunt cei mai buni prieteni ai noștrii. Ne cunoaștem de la grădiniță. Ei defapt sunt de vârstă cu Chris. Cel mai bine mă înțeleg cu Kevin. El e cel mai bun prieten băiat pe care îl poate avea o fată. Iar Ray se înțelege foarte bine cu Chris.
- Ne-am jucat cu cei de jos sticluța pe... Știți voi la ce mă refer.
Au dat din cap afirmând cu un zambet tâmp pe față.
- Și a picat fix pe noi doi. Iar acum nu avem încotro.
- Dar de ce trebuie să faceți? Stați 10 minute aici, iar apoi când coborâți ziceți și voi că ați făcut.
Zice Kevin cu un zâmbet larg pe față.
- Am înțeles că sunt camere pe aici.
Îi zic eu puțin tristă.
Kevin vine spre mine și mă îmbrățișează, iar apoi mă sarută dulce pe frunte. Oh, mereu știe ce să facă și când să facă.
- Dar voi ce căutați aici?!
Întrebă Chris curios.
- Nu am vrut să ne jucăm, așa că ne-am ascuns aici.
- Ok, atunci vă lăsăm. Avem treabă de făcut.
- Becca, stai!
Mă strigă Kevin înainte să ies pe ușă.
- Ce e, Kevin?
Mă trage într-un loc mai retras de cei doi care s-au apucat de vorbă și îmi zice cu un zâmbet mare pe față:
- Hei! Nu mai fi tristă! Știu că vrei!
Mereu mă face să râd. Știe tot despre mine, și când zic „tot”, mă refer la „TOT”. Sincer, chiar aș vrea puțin.
- Ok. A, și, mulțumesc că mă faci să mă simt mai bine.
Se uită la mine puțin uimit, dar foarte zâmbăreț.
- Oricând!
Îl pup dulce pe obraz, mă duc la Chris, îl i-au de mână și mergem în altă cameră goală.
Kevin's P.O.V.
Sper că e bine. Nu vreau să i se întâmple ceva. Sper ca Chris să nu uite de protecție. Oh, sunt atât de îngrijorat! Sunt mai îngrijorat decât ei doi!
Mă agit prin cameră mai rău ca un cățel care-și fugărește coada.
Ray se uita la mine ca la mașini străine.
- Ce ai, frate? Ce ți s-a întâmplat?
- A, nu, nimic, stai liniștit!
Ray se uita la mine cu o față gen „Știu că ai ceva, dar nu mai zic nimic, ca nu are rost, oricum nu o să-mi spui.”
Am încercat să mă gândesc la altceva, dar mereu îmi aminteam de Rebecca.
Heeei! Scuzați că nu am mai postat de mult timp, dar peste 2 săptămâni începe școala, iar eu încă nu mi-am terminat temele... Am reușit să mai fac încă un capitol pentru voi... Vă pup! Bye! <3 :* :*
CITEȘTI
Life is complicated
Novela JuvenilRebecca este o fată căruia i-au murit părinții când era mai micuță.Ea trebuia să locuiască cu mama și fratele său vitreg. Deși ea cu Chris (fratele său) se certau și se jicneau, ei aveau o legătură foarte strânsă și se iubeau mai mult decât credeau...
