Life is complicated

Capitolul 9

- Ei bine, domnișoară, am niște vești destul de bune. Sunteți însărcinată!

*când am auzit asta, mai aveam puțin și făceam infarct*

- C-cu-cum să fiu însărcinată?! am întrebat uimită.

- Este adevărat, Rebecca! îmi zice doctora cu un zâmbet mare pe față.

- Dar cine este tatăl copilului? o întreb eu, cu toate că era conștientă că nu știe.

- Scumpo, nu am de unde să știu! Gândește-te cu cine ai făcut ultima dragoste.

Da, are dreptate. Dacă stau să mă gândesc, ultima persoană a fost...... Chris!!!

Oh, nu! Cum o să-i spun asta?! Ce va zice?! Dacă îmi va face ceva?! Cum pot să fiu însărcinată cu propriul meu frate?! Cât de proastă am putut să fiu! Ia stai, înseamnă că el nu a folosit protecția, deci, totuși, nu e vina mea.

- Vă mulțumesc! Aș dori să fac o programare tot la dumneavoastră pentru un alt control, când considerați că este bine?

- Ei bine, luna viitoare pe 17 este bine?

- Da, desigur.

- A și, aș vrea să-mi spui data viitoare cum te-ai mai simțit, ce ți s-a mai întâmplat...

- Ok. La revedere!

- La revedere!

Am ieșit din cabinet și l-am văzut pe Kevin cum se uita la mine cu o față de „Ce s-a întâmplat acolo?”

Trebuia să-i spun, dar nu știam cum, însă știam că dacă o să-i zic că nu vreau să afle nimeni, el nu va spune nimănui.

- Ce s-a întaplat acolo? Ce a zis doctora? E de rău?

- Hooo, ia-o mai ușor! Îți explic în mașină!

- Ok.

Am mers amândoi în mașină și nici nu am apucat să mă așez, că m-a și întrebat din nou ce s-a întâmplat. Wow, băiatul ăsta nu se lasă până nu află!

- Kevin, uite, o să-ți zic, dar promiți că nu o să zici nimănui?

- Hai, Becca, știi că nu o să zic!

- Ok... Păi, nu știu cum să-ți zic...

- Nu ar putea fi chiar atât de rău!

- Ba da, Kevin, e destul de rău! Sunt însărcinată!

- Serios? E bine,nu prea potrivit pentru vârsta ta, dar e bine! Și, cine e tatăl?

- Acum vine partea rea. Tatăl este... Chris!

A rămas câteva secunde fără să mai zică nimic. Abia a reușit să scoată 3 cuvinte pe gură.

- C-Chris?! Cum? De ce? De unde?

- Cred că a fost de atunci de la petrecerea lui Aaron. Eram amândoi atât de distrași că sigur Chris nu a folosit prezervativul. Te rog, promite-mi că nu o să-i spui!

- Promit! Dar până la urmă tot va trebui să-i spui.

- Știu, dar văd eu cum!

- Ok, dar ce o să faci cu copilul? Ce va zice mama ta?

- El se va naște după ce fac eu 18 ani, deci e bine, că nu mai are ce să-mi facă!

- Te gândești să-l pătrezi?

- Da, nu pot să omor un copil, nu m-aș ierta niciodată, ar fi ceva prea crunt din partea mea. Trebuie să mă ajuți să nu vadă nimeni că sunt insărcinată.

- Stai calmă, voi fi mereu langă tine!

Mi-a aruncat un zâmbet sincer și m-am simșit bine că cineva e alături de mine, mai ales că părinții mei au murit, iar cea mai bună prietenă a mea e plecată și nu știu când se mai întoarce. Ne-am îmbrățișat, iar apoi am plecat.

M-a lăsat în fața casei, iar el a plecat.

Am văzut ceva ciudat în tufișurile din fața casei și m-am dus să văd ce e. Era un buchet imens de trandafiri albi și unul roșu in mijloc, iar agățat de el, un mic bilețel, atunci mi-am dat seama că erau de la acel băiat misterios.

Le-am luat și am întrat în casă, în așa fel încât să nu mă audă nimeni. Am urcat repede în camera mea și am pus buchetul într-o vază, iar bilețelul pe noptieră. Eram atât de obosită, că nu am mai citit bilețelul.

Dintr-o dată, a venit mama.

- Ce faci, scumpo?

- Ieși afară!

- De ce îmi vorbești așa?

- Nu am chef de tine, ieși afară! Și altădată, să bați la ușă și să intri doar dacă îți dau eu voie!

- Dar sunt mama ta, am voie să intru oricând vreau la tine în cameră.

- Putem să lămurim odată că nu ești mama mea?! Acum pleacă! Sunt obosită și nu am chef să mă cert.

- Bine, bine.

Rămăsese ușa între-deschisă și l-am auzit pe Chris cum vorbea cu mama.

- Ar fi bine să nu intri acolo, e obosită și nu are chef de nimic, s-ar putea să se certe cu tine.

- Uff... Văd eu cum fac să nu mă cert cu ea, oricum, vreau să vorbesc cu ea.

A bătut la ușă, chiar dacă era deschisă și apoi a intrat.

- Ce vrei?

- Morăcănoasă mică, ce ai? Ce a spus doctorul?

- În primul rând închide ușa și încuie-o, ca să nu mai intre mama... Si în al doilea rând, stai jos.

A făcut tot ce i-am spus și s-a așejat lângă mine.

- Ei bine? mă întreabă el.

- Nu s-a întâmplat nimic, a zis doar că se mai întâmplă și o să-mi revin în curând.

- Atunci e bine!

- Hai să ne uităm la un film! am schimbat eu subiectul

- Ok.

Am dat drumul la televizor și ne-am pus amândoi în pat. Dupa 30 de minute, eu deja adormisem, iar Chris a rămas lângă mine și s-a mai uitat puțin la film, după a adormit și el.

Ei bine, acesta a fost cred că cel mai lung capitol de până acum, sper că va plăcut. De acum, o să se întâmple mult mai multe lucruri, sper că o să vă placă și acelea. Apropo, am făcut o nouă carte, se numește Lucruri stupide, treceți cu un ochi și pe acolo. Pup :* :* :*