Life is complicated

Capitolul 3

Heei! În primul rând vreau să vă mulțumesc că îmi citiți povestea și sunt foarte bucuroasă că vă place. Voi încerca să postez în fiecare zi câte un capitol pe durata vacanței, iar în timpul școlii, o dată pe săptămână. Vă pup pe toți! :* :* :*

- Trezește-te, Becca!

Aud o voce groasă care își închipuie că eu chiar o să mă trezesc. Cu siguranță e Chris, doar e singurul bărbat din toată casa. Mă întorc cu spatele la el și încerc să adorm la loc.

- E deja dimineață, trezește-te odată!

Când am auzit asta am sărit imediat din pat, de parcă o bombă a explodat fix în casa noastră.

- Cum să fie deja dimineață?! Chiar atât de mult am dormit?!

Țip disperată prin cameră în timp ce mă uit la ceasul care indică ora 9 a.m.

- Mai încet sonorul! O să-i trezești și pe vecinii de la capătul străzii!

Îmi spune încruntat cu o voce destul de serioasă.

- Da' chiar, tu ce cauți la mine în cameră? Parcă ți-am zis că nu ai voie să intri aici!

- Cum de eu nu am voie să intru în camera ta, dar tu intri când vrei în a mea?!

- Eu fac regulile aici! Tu doar le execuți!

Am trecut pe lângă el cu un aer de șef și un rânjet destul de convingător.

- Bine, bine. De data asta ai câștigat.

Se uită la mine cu un zâmbet fals.

- Ia stai puțin! Nu te dai tu bătut așa ușor. Sigur vrei tu ceva. Ia zi, ce-ți mai trece prin cap?

- Ahh! M-ai prins! Bine, ai dreptate, chiar vreau ceva.

- Uimește-mă!

- Hmmm... Păi, am un nou prieten și m-a invitat la o petrecere de-a lui. Și, din greșeală, i-am zis că am prietenă, iar el a zis să vin cu ea la petrecere. 

- Așa și? Ce propui? Ia-o pe Britney cu tine, doar e iubita ta.

- Ba nu mai e. M-am despărțit de ea în dimineața aia. Și vreau să te prefaci că ești prietena mea, pentru că el nu te cunoaște și nu bănuiește nimic.

- Ce?! Ai înnebunit?! Nu poți să-mi ceri să fac asta.

- Haide, te rog, ești singura mea sansă!

- Nu poți să-i spui că nu mai vi? Te prefaci și tu bolnav sau ceva.

- Nu pot! E un tip foarte popular și dacă nu vin cine știe ce o să creadă.

- NU! Răspunsul e NU!

- Te rog! Fac orice vrei tu!

- Nu!

- Sunt sclavul tău personal timp de o săptămână.

Hmmm... un sclav personal, adica un Chris sclav personal. E chiar o idee bună. Nu pot rata ocazia asta.

- Timp de o lună și batem palma!

Îi zic eu cu un zâmbet mare pe față.

- Două săptămâni!

- Două luni!

- Bine, o lună să fie!

Am bătut palma, iar eu eram foarte fericită că o să facă tot ceea ce vreau timp de o lună.

- Bun, acum te rog să ieși din camera mea.

Îl împing până la ușă ca să iasă, dar el se mai oprește puțin în pragul ușii.

- Încă ceva. Mulțumesc!

Îmi zice cu un zâmbet sincer și apoi mă sărută dulce pe obraz.