Life is complicated

Capitolul 7

Heei! Va rog nu aruncati cu rosii in mine! :))) Stiu ca nu am mai postat de mult, mult, mult, mult, mult, mult timp, dar nu am avut timp... O sa postez cand am timp...Aaa, da... Sa nu va asteptati de la mine la scene erotice, nu ma judecati, nu am chef sa apara asa ceva prin povestea mea si apoi sa comentati chestii gen "Ce scarbos" sau alte tampenii, asa ca nu vor exista scene de genul ala... Va pup si va multumesc pentru cele +600 de lecturi (Stiu ca nu e un numar mare, dar e prima mea poveste si pentru mine e destul de mare) Sper să vă placă și acest capitol. :D :***** <3

Rebecca's P.O.V.

*Cioc-cioc*

- Chris, e cineva la ușă, răspunde tu!

- Nu pot, sunt la baie! Du-te tu!

*Cioc-cioc*

- Uff, bine, mă duc eu! Imediat!

Deschid ușa, dar nu văd pe nimeni. Mă uit în stanga, în dreapta, nimic. Mă uit în jos și rămân uimită de ce-mi văd ochii: un buchet imens de trandafiri roșii cu un bilet lângă. Îl iau repede de pe jos, intru în casă și mă așez pe canapea.

- Cine era? întreabă Chris.

- N-nimeni! mă bâlbâi eu.

Pun buchetul de flori într-o vază și încep sa citesc biletul:

„ Din prima zi când te-am văzut, m-ai fermecat, m-ai făcut să mă topesc după tine doar cu o singură privire. Ești superbă! Te ador! Ba nu, te plac! Stai, nu, te iubesc!

Sper să-ți placă buchetul de trandafiri și ca să nu uiți de mine. În fiecare zi îți voi trimite un bilețel și un buchet de flori! Dacă vrei să-mi scrii și tu ceva cândva, poți pune biletul în tufișurile din fața casei tale, eu mă voi uita mereu acolo. Cu drag, băiatul îndrăgostit până peste cap de tine!”

Aww, cât de drăguț! Chiar aș vrea să știu cine e acest băiat misterios. Sper ca în curând să-mi spună, dar până atunci, trebuie să-l țin departe pe Chris.

Iau biletul, urc în camera mea și încerc să mă gândesc ce să-i spun acelui băiat. Stând întinsă în pat, adorm fără să scriu nimic.

Christian's P.O.V.

*ora 00:00*

*Bip-bip*

Aud telefonul cum bipăie și mă gândesc cine ar putea să-mi trimită mesaj la ora asta. Iau telefonul de pe masă și mă încrunt când văd „Număr privat”. Deschid mesajul și încep să citesc:

„Te-am văzut la petrecerea lui Aaron și mi se pari simpatic. Ești drăguț, frumos și mor după ochii tăi albaștrii. Sincer, sunt geloasă pe prietena ta, aș vrea să fiu eu în locul ei acum. Sper să am curajul să-ți spun odată cine sunt sau să mă arat față în față, până atunci o să-ți trimit mesaje și sper ca și tu să-mi trimiți înapoi. Îți voi trimite întotdeauna la miezul nopții, deci să fi pregătit. Noapte bună, dragul meu!”

Rămân surprins când citesc mesajul, dar în acelaș timp și flatat. Vreau să aflu mai multe despre această fată, așa că îi trimit un mesaj înapoi:

„Mă bucur că ți-ai exprimat sentimentele față de mine, însă eu chiar aș vrea să știu cine ești și să aflu mai multe lucruri despre tine. Să nu-ți fie frică, că eu nu o să-ți fac nimic și nici rușine, că nu are de ce. Sper ca acea zi în care te vei prezenta să vină cât mai curand. Voi fi mereu pregătit să-mi trimiți mesaj, sperând să îmi spui cine ești. Noapte bună!”