Asaltul demonilor

Capitolul XIV - O sabie numită Destiny

        Trecând prin datele pe care le-am primit astăzi, am aflat un lucru îngrijorător. Noua inteligență artificială, cea creată de către Antoine pentru a menține Centrul activ, nu este în totalitate compatibilă cu cipul lui Marc. Nu ar fi trebuit să creez o legătură atât de puternică între cip și Centru. Marc nu se află în pericol, dar cipul său nu va funcționa mereu așa cum a fost programat să o facă. O să încerc să creez o nouă versiune, dar mă îndoiesc că Antoine îi va permite lui Marc să facă o altă operație. Între timp, cum proiectul la care lucrez se apropie de final, iar racheta va fi lansată, am început să dezvolt un program pe care îl voi integra în softul satelitului (un virus care se va răspândi în toată rețeaua). Astfel, dacă inteligența artificială va cădea pe mâini greșite sau cineva se va folosi de munca mea pentru a crea o nouă inteligență artificială, Marc va fi avertizat.

        Însemnare din jurnalul doctorului Edward Evans

        După lupta cu Bael, chiar în acea seară, Axel se întâlni cu Laoteng și Sayuri într-un loc ceva mai retras și le povesti tot ceea ce îi spusese vrăjitorul, dar și multe alte lucruri la care se gândise el înainte să discute cu avatarul inteligenței artificiale. Cei doi prieteni îl ascultară fără să-l întrerupă. La final, Sayuri respinse ideea unei inteligențe artificiale sau a unui avatar uman, convinsă că așa ceva era de domeniul science fiction. Laoteng acceptă povestea băiatului mai ușor, dar nici el nu era foarte convins că lucrurile stăteau așa cum spusese vrăjitorul.

        Axel, însă, era sută la sută sigur că ceea ce-i spusese vrăjitorul legat de modul în care putea să ajungă un program în lumea reală era adevărat. I-ar fi plăcut să discute chestiunea aceasta și cu domnul Tasher, dar acesta nu se afla în oraș. Sayuri nu știa unde plecase tatăl ei, iar în mesajul pe care acesta i-l lăsase spunea doar că o să lipsească o perioadă de timp. Axel găsea foarte ciudată dispariția domnului Tahser, mai ales într-un asemenea moment. Totuși, cel mai mult îl enerva că nu putea să discute cu nimeni altcineva despre ceea ce aflase sau despre proiectul Future.

        Mai departe discutară despre Războinicul fără Nume, care trecuse și el de preliminarii. Atât Sayuri cât și Laoteng erau de acord că individul era cel puțin suspect. Chiar dacă acesta nu se afla în cârdășie cu Bael, nu puteau să ignore faptul că era foarte puternic. Plus că părea să aibă o agendă ascunsă. Nameless trebuia cercetat cu atenție, așa că hotărâră să îl urmărească și să-i analizeze fiecare mișcare.

        Trecând la al treilea subiect al serii, Axel își întrebă prietenii dacă observaseră vreo schimbare în legătură cu ceilalți jucători sau cu obiectele din jur. Laoteng îi povesti cum, dintr-odată, atunci când băiatul se aflase la mila lui Bael, o energie ciudată se răspândise în lumea virtuală, iar din acel moment jucătorii căpătaseră o aură și puteau să simtă prezența celor din jur. Axel se bosumflă puțin când auzi acest lucru, pentru că sperase să fie vorba de o abilitate pe care s-o aibă doar el, dar îi trecu destul de repede. În schimb, își propuse să studieze cu atenție această putere ciudată și să găsească noi modalități în care să se folosească de ea.

        După ce mai discutară una-alta, puseră capăt întâlnirii, iar Marc se deconectă și se băgă în pat, încercând să adoarmă. Dar somnul refuza să-și facă apariția. Avea prea multe pe cap, mintea sa era prea încărcată. Se gândi pentru o clipă că poate ar trebui să vorbească cu părinții săi, dar imediat își dădu seama că era o idee foarte proastă. Cu siguranță aceștia s-ar fi speriat și i-ar fi interzis să se mai joace, ceea ce ar fi fost un dezastru. Renunță la acest gând. Tot căutând persoane cu care ar putea să vorbească despre problemele sale, mintea sa făcu o legătură neașteptată.