Asaltul demonilor

Capitolul XI - Preliminariile

        Să părăsesc SUA s-a dovedit a fi destul de ușor. Înainte de a transfera inteligența artificială în sfera de metal pe care am creat-o cu ani în urmă (nu e la fel de bună ca cea originală pe care mi-a înmânat-o gardianul castelului, dar își îndeplinește menirea cu succes), i-am cerut să încarce imagini false cu mine în zeci de aeroporturi și să cumpere bilete pentru diferite zboruri. Această diversiune a ținut autoritățile ocupate, permițându-mi să mă îndrept fără probleme către San Francisco, acolo unde un vechi prieten îmi făcuse rost de un bilet, cu un nume fals, desigur, pentru vasul de croazieră Regina Apelor. Am coborât de pe vas la Rio de Janeiro, iar acum încerc să-mi dau seama ce ar trebui să fac mai departe.

        Însemnare din jurnalul doctorului Edward Evans

        — Yuuko! Eiji! exclamă Alicia.

        O tânără de origine japoneză sări în brațele fetei, aproape dărâmând-o din picioare.

        — M-am gândit eu că ești tu! Nu-mi vine să cred că te-am găsit! De ce ai plecat fără să-mi spui? Să știi că am fost foarte supărată. Mi-a trecut acum, dar să nu mai faci asta niciodată! Am crezut că ți s-a întâmplat ceva, dar...

        Marc încercă să țină pasul cu ea, dar fata pocea cuvintele și vorbea la fel de repede ca un comentator sportiv, așa că până la urmă se lăsă păgubaș. Alicia, arătând stânjenită, îi făcu de câteva ori semn să se oprească, arătându-i că se găsea în compania altei persoane, dar Yuuko se afla în lumea ei. Acest lucru i se păru tare amuzant lui Marc. Totuși, atenția lui se mută rapid asupra individului căruia Alicia îi spusese Eiji. Avu nevoie doar de o fracțiune de secundă ca să-și dea seama că era același individ pe care îl cunoscuse la biblioteca domnului Tasher.

        — Ce mică e lumea, zise Eiji. Nu mă așteptam să dau peste tine, Marc, cu atât mai puțin să o găsesc pe Alicia în compania ta.

        — Ai dreptate, ești ultima persoană pe care mă așteptam s-o întâlnesc, încuviință Marc. Privi către Alicia și adăugă: Un alt lucru care mă surprinde este faptul că voi doi vă cunoașteți.

        Reușind în sfârșit să o potolească pe Yuuko, Alicia se alătură celor doi.

        — Și eu sunt la fel de surprinsă că voi doi vă cunoașteți.

        — Ne-am întâlnit la biblioteca domnului Tasher, cu câteva săptămâni în urmă, îi explică Marc. Eiji m-a ajutat să-mi aleg o carte.

        — Înțeleg...

        — Dar voi cum se face că vă cunoașteți?

        Alicia se mută între Yuuko și Eiji și spuse:

        — Marc, ei sunt prietenii mei de peste ocean. Cea cu gura mare îmi e ca o soră pe care nu mi-am dorit-o și de care nu pot să scap, iar Eiji... el e ca un frate mai mare.

        În privința lui Yuuko, Marc nu avea nimic de comentat. Fata era exact așa cum o descrisese Alicia. În privința lui Eiji, însă, nu prea era de acord. Observase ezitarea Aliciei și își amintea și felul în care reacționase ea atunci când se auzise strigată de către acesta. Plus că ea și Eiji parcă vorbeau din priviri... Marc se simți dintr-odată ciudat, lăsat pe dinafară, dar încercă să nu arate acest lucru.

        — Cum de vă aflați în oraș? îi întrebă Alicia pe cei doi.

        Eiji deschise gura ca să-i răspundă, dar Yuuko i-o luă cu mult înainte, încolăcindu-se de brațul tânărului.