Mormântul de lemn putrezit
Într-un final îmi dă drumul
Și sunt pregătit să îmi iau condeiul
Să termin ce aveam de netezit
Nicio forță de pe lume
Nu mi se mai poate opune
Nici cu asasini mari, mișeli
Nici cu toate armele din lume
Ritmul cardiac își revine
Mușchi mi se dezmorțesc
Acum este timpul din nou
Să mă reapuc să creez
Aerul proaspăt și proaspăt
Îmi delectează simțurile
Împreună cu ale soarelui raze,
Dar armonia se oprește printr-un țipăt.....
Tot ce era perfect se va distruge într-o clipită
CITEȘTI
Nemuritorul
PoetryAceasta lucrare este un poem în care autorul în primul capitol își scrie ultimele versuri. Mult timp trece de la acele versuri când deodată sicriul în care fusese îngropat ii da drumul. De aici se întâmplă o serie de acțiuni pe care nu o sa le scriu...
